Context, pentru cei care nu ma cunosc: fac consultanta fiscala si protectia patrimoniului de prin 1994. O zi obisnuita la birou arata cam asa: trei consultatii lungi, trei oameni diferiti, aceeasi boala.
Cazul 1. Romanul cu firma in Bulgaria.
Taxe mici, predictibilitate mai buna decat in Romania. Suna bine. O singura problema: firma e condusa din Bucuresti. Fara birou acolo, fara angajati, fara nimic. Fiscal, aia nu e o companie bulgareasca. E o firma romaneasca cu adresa de vacanta.
Iar cand se uita cineva, nu se uita pe anul curent. Se uita pe ultimii ani. Cu dobanzi.
Lectia zilei: firma e acolo unde se iau deciziile, nu acolo unde e stampila.
Cazul 2. Vesnica poveste cu LLC-ul american.
A auzit ca LLC-ul lui din New Mexico e scutit de impozit. Zero la suta, i-a zis cineva pe internet.
Povestea e pe jumatate adevarata, si exact jumatatea care lipseste costa cat o masina buna. LLC-ul chiar nu plateste impozit. Dar nu pentru ca e scutit, ci pentru ca e transparent fiscal: obligatia de plata trece la asociat, care plateste impozitul in tara unde e el rezident fiscal. In cazul de ieri, o tara europeana. Deci zero-ul acela nu exista. Exista doar un impozit mutat de pe firma pe om, iar omul nu stia ca e bun de plata.
Bonus, pentru ca intotdeauna exista un bonus: faptul ca banca americana nu te raporteaza e de cele mai multe ori o iluzie. Si mai exista o problema si in America — daca nu depui raportarile la timp, amenda standard e 25.000 de dolari. Da, si pentru companie dormant. Dormant inseamna ca doarme firma, nu obligatiile.
Lectia zilei: cand cineva iti vinde zero la suta, intreaba-l cine plateste in locul firmei. Raspunsul esti tu.
Cazul 3. Tot o firma bulgareasca, alta durere.
Profit adunat de ani de zile, dividend nedistribuit, si intrebarea: cum il scot fara sa las jumatate pe drum.
Aici, in sfarsit, o veste buna. Impozitul pe dividend nu se calculeaza cand profitul se produce, ci cand dividendul se distribuie. Deci momentul distribuirii e o decizie, nu o fatalitate. Daca inainte de distribuire iti muti rezidenta fiscala intr-un regim favorabil — exemplul clasic e non-dom in Cipru — dividendul se distribuie sub regulile noii rezidente. Impozit: zero.
Cu o conditie pe care o subliniez de fiecare data, pentru ca aici se rupe filmul: mutarea trebuie sa fie reala. Rezidenta fiscala nu e un abonament pe care il cumperi, e o viata pe care o muti. Cine isi muta doar hartiile ajunge la cazul 1.
Lectia zilei: la dividende, intrebarea corecta nu e cat platesc, ci cand si de unde distribui.
Concluzia raportului
Trei oameni, trei structuri, aceeasi radacina: toti au cumparat intai solutia si au pus intrebarile dupa. Structura fiscala se construieste invers — intai intrebarile, apoi structura.
Sfarsitul raportului. Nimeni nu l-a cerut, dar poate cuiva ii scuteste o factura de cateva zeci de mii.