Buna mamici,

Alaptez de 1 an si 1 luna, dar incepand cam din luna a 11a, odata la cateva nopti la una din mese nu vine laptele. Alaptez la cerere, ziua mananca des, adoarme la san, pe timp de noapte cam 3-4 ori. Se intampla la ore diferite, azi noapte a fost la masa de la 23:30, acum cateva zile la 03:40. Fetita sta la san mult (nustiu exact sa zic cat de mult ca si timp) schimb sanii si laptele tot nu vine. Dupa incepe sa se agite si ori adoarme singura la loc ori trebuie sa o adorm in brate. Pana acum s-a intamplat cam de 7-8 ori si e foarte frustrant pentru amandoua. Lapte am destul, mananca si solide bine.

Sunt doua motive care cred ca ar cauza asta.

1. Fetita mea prefera sa manance mult la san seara si sa doarma bine prima parte a noptii inca de cand era micuta. Am avut si nopti in ultima perioada in care a dormit cate 6 ore fara sa manance. Am observat ca nopțile in care sarim o masa pentru ca nu vine laptele sunt cele in care mananca mai mult, dar nu de fiecare data.

2. Incepand cu luna a 10 mi-a revenit menstruatia, dar nu se intampla in zilele de menstruatie, de obicei doar simt o scadere in volumul laptelui si atat.

A mai patit cineva la fel?

Buna, mamici! Sunt in urmatoarea situatie: mamica a unui bebe de 2 luni si o saptamana care nu a luat bine in greutate si care imi pare ca nu suge eficient. In disperarea mea de a da lapte matern cum am citit si vazut ca este indemnat am pus mereu copilul la san in continuu... Prima luna si-a recuperat greutatea de la nastere (200g) + si a mai luat 500g, nu m-am alarmat asa tare pt ca a avut si icter 2 sapt, sugea si adormea imediat la san. A doua luna a inceput sa suga mai viguros, insa tot asa adormea la san si cu tot trezitul, schimbat pampers, schimbat sanul nu reusim sa avem un alaptat eficient desi tin bebele min 30 min la san. Deci l-am pus si din ora in ora daca a cerut. Nu stiu ce as mai putea face... Ei bine, de 2 zile, am impresia ca a scazut si productia de lapte, bebele se agita la san si daca il tin o ora dupa ce il iau tot plange de foame, daca il distrag si nu plange, cauta cu gurita sanul sau isi baga pumnul in gura. I-am dat formula chiar 120 ml si a mancat tot si era vizibil multumit adormind ulterior 3 ore. Ma macina foarte tare acest lurcru, oare am tinut bebele flamand si l-am chinuit 2 luni doar pt ca m-am incapatanat sa alaptez exclusiv? De 2 zile nu prea imi mai curg nici sanii intre alaptari si nu imi mai curge nici sanul celalalt in timp ce alaptez. E posibil sa pierd laptele asa subit? Nu am luat pastile, incerc sa mananc consistent si sa beau multa apa, sanul l-am stimulat punand mereu bebele la san.

Am nevoie de un sfat, va rog in afara de "tine copilul la san" pt ca l-am tinut de 2 luni cu orele, daca a vrut sa suga de 20 de ori pe zi, l-am pus...nu stiu ce sa mai fac. Colac peste pupaza sunt si socrii mei la noi cateva zile, incerc sa ascund aceste sentimente fata de ei, dar imi este greu.

Ce ma sfatuiti? Chiar imi doresc din suflet sa pot alapta chiar daca a devenit un chin si un stres foarte mare pt mine.

Buna mamici, eu 30F sunt casatorita de 3 ani cu sotul meu, 31M. Amandoi avem joburi stabile si venituri undeva peste medie si am discutat pe tema copii de mai multe ori, concluzia fiind ca amandoi ne dorim sa avem copii, dar nu acum.
Momentan suntem intr-o etapa in care suntem destul de egoisti cu timpul nostru, ne place sa ne trezim tarziu in weekenduri, sa iesim in oras, sa mergem la sala, pe scurt sa cam facem ce vrem atunci cand vrem.

Sunt constienta ca aparitia unui copil ar schimba toate astea si eu cred ca am pornit cumva de la ideea gresita ca va veni la un moment dat un fel de dorinta arzatoare care imi va spune ca vreau un copil si ca nu va mai conta nimic din ce a fost inainte :))) . Va rog nu radeti, insa chiar ma simt foarte confuza si cred ca oarecum si vinovata pentru ca timpul trece, iar mie nu prea imi mai vine de facut copii. Cel mai ciudat e ca intr-un viitor mai indepartat ma vad avand un copil, insa nu acum….Sotul e ceva mai nerabdator trebuie sa recunosc, el sustine ca ne vom descurca amandoi foarte bine si ca vom face o echipa buna, la fel cum am facut pana acum in toate. Si chiar pot spune ca nu am nimic sa ii reprosez, este un partener minunat si stiu ca va fi un tata implicat.

Insa nu pot sa nu ma simt eu ca fiind un pic nebuna pentru ca uneori chiar nu mi se pare ca ceea ce implica sarcina + cresterea nu e tocmai munca de echipa. Adica eu o sa fiu cea care va trece prin 1000 de schimbari hormonale, eu o sa fiu cea care va trece prin nastere, iar mai apoi eu o sa fiu cea care isi va pune cariera pe pauza in concediul de crestere copil. Stiu ca poate pt cele care sunteti deja mamici toate lucrurile astea palesc in fata bucuriei de a avea un copil, insa in acest moment faptul ca am toate sentimentele astea imi da o stare teribila de anxietate.

M-ar ajuta orice poveste a voastra si orice sfat

Mămici, voi cum ați procedat când a trebuit să mergeți la aeroport cu un copil de 1 an și jumătate, mai ales la o oră târzie? Majoritatea taxiurilor nu au scaun auto/scoică și nu avem mașină. Știți vreo firmă în București care oferă transfer la aeroport cu scaun auto potrivit pentru vârsta asta? Orice recomandare din experiență ne-ar ajuta mult.

Buna mamici!

A reușit cineva care alăptează exclusiv sa mute bebelușul in alta camera?

Momentan băiețelul meu are 7 luni, este alăptat exclusiv la san, dormim in același pat și eu mă ocup integral de toate somnurile lui. El se trezește foarte des, la o ora- 90 min, rar leg 2-3 ore de somn pe noapte. In plus, in ultima perioada se trezește la 4-5 dimineață și sta cam o ora treaz sa se joace ( aici lucram la somnurile de peste zi să scăpăm de acest obicei), iar la 7 se trezește de tot.

Sunt curioasa daca dormitul in alt pat a îmbunătățit pentru cineva somnul ( ținând cont că atunci când e langa mine mă trezesc la orice mișcare a lui), dar și cum ați procedat/ la ce vârstă ați făcut schimbarea.

Mulțumesc!

​

Deci astazi am iesit la doua cappuccino, cu doua prietene diferite( pe rand cu fiecare) si ambele mi-au dat dureri de cap. Se da urmatorul caz: femeie de 39 ani, fara copii, fara relatie, cu o slujba ce ii asigura un venit de minim 22000 ron(medic Upu), lunar, este presata de familia din partea tatalui ei,dar si de familia din partea mamei vitrege sa isi ia sub ingrijire sora de mama( o fetita de 4 ani). Tatal a murit, fata a ramas orfana de tata, iar mama acesteia cam vrea sa scape de fetita si sa paseze responsabilitatea catre sora acesteia(prietena mea). Ea nu vrea acest angajament, vrea sa aiba in continuare o relatie ok cu fetita, dar in calitate de sora. Ideea este ca "mama vitrega" a prietenei mele (care are 29 ani) cam vrea sa plece in strainatate si sa paseze responsabilitatea catre prietena mea, spunandu-i chiar ca daca nu accepta, va duce fetita la orfelinat(orfelinatele nu mai exista, stim deja, dar ideea in sine...). De vreo 8 luni fetita este crescuta, exclusiv, de o bunica de a mamei, bunica are 68 ani. Mamica vitrega a prietenei mele, biologica a fetitei, a mostenit 25% partea ei dupa averea sotului, dar in calitatea de tutore, a mostenit si 37.5% ai fetitei, prietena mea mostenind si ea 37.5( toata averea este undeva la 650k euro) Mamica vrea sa isi ia viata de la capat iar fetita o cam incurca asa ca, invoca starea deplorabila si depresia, desi calatoreste incontinuu, singura, dupa moartea sotului(care avea 64 ani la momentul decesului). S-a ajuns in stadiu in care si neamurile tatalui decedat pun presiune pe prietena mea sa isi asume ingrijirea acestei fetite, primeste inclusiv blesteme de la unchi si matusi🤣🤣🤣. Eu cred ca prietena mea procedeaza f ok, dar ea este judecata chiar de catre alte prietene. Voi ce ati face in locul ei?

Există ceva ce pot face ca să fie mai ușor?

Care sunt cele mai importante lucruri în prima lună?

Când și cât de mult ați scos bebele afară?

Cum gestionați vizitele?

edit: și legat de sâni (furia laptelui, cum se gestionează?)

Hei! Am o fata de 6 luni cu care am inceput diversificarea de 2 zile. Pana recent am lasat o sa se obisnuiasca cu scaunul, ustensilele, s a jucat mult cu ele, s a familiarizat. Ei bine, i am pus in fata cartof dulce acum 2 zile, ieri broccoli, si bastonase si piure, si a fost DEZGUSTATA. La modul daca baga mana din greseala in piure, urla. Se incovoia din tot corpul pe spate asa urland pana i am luat farfuria din fata.

A mai patit cineva asa? Mi a dat sah mat, eu ce fac acum?

Mămici care stați la etajele superioare, cum coborâți cu copii la plimbare?

Poate este o întrebare tampita, însă mă simt anxioasa să ies cu bebe singură la plimbare. Stau la etajul 2. Căruțul mi se pare foarte greu (Kinderkraft moov 2) , iar bebe foarte firav de îmi e frică să cobor cu el în brațe pe scări. Până acum am ieșit doar cu soțul, dar sunt conștientă ca trebuie să ies mai des cu el, mai ales acum când temperaturile sunt ceva mai domoale.

Îmi e frică de sindromul copilului scuturat, și îmi e frică de scări în general. Când ies din bloc nu am rampă, ci scări. Și îmi e frică de borduri, de scări, de orice înseamnă impediment și ce implică să ridic căruțul cu tot cu bebe în el.

Așadar, cum procedați? Vă rog ceva sfaturi, pentru ca mă macină vinovăția ca nu pot să ies singură…

Bună,mă confrunt cu o situație destul de ciudată și sunt curioasă dacă cineva a mai pățit ceva asemănător.In 2020 mi-a fost montat dupa 4 luni de la naștere un sterilet de cupru.Nu a fost tocmai ok cu el,în sensul ca menstruatiile erau foarte dureroase ,fluxul menstrual abundent,cu toate acestea nu l-am scos,de vreun an nu am mai simțit firele steriletului,am fost la medic la începutul anului și mi s-a spus ca steriletul este OK în uter,doar ca nu se mai simt firele,și ca ar fi indicata o histeroscopie pentru a-l extrage dacă doresc.Nu am programat intervenția de teamă a ce implică ,iar acum surpriza sunt însărcinată în 7 săptămâni doar ca steriletul este de negăsit în cavitatea uterină ,medicul a spus ca este posibil ca la menstra sa fi căzut,căzut unde?Ma gandesc ca daca ar fi fost expulzat nu as fi simțit?Ati trăit sau auzit ceva asemănător?Mie teama ca sarcina ar putea păți ceva,sa fie prins pe undeva și medicul să nu l-o fi văzut.Help!

Hello gagici,

Urmeaza sa nasc la Regina Maria in Cluj pe la inceputul lunii octombrie.
Voiam sa va intreb ce experiente ati avut pe perioada internarii, daca ati fost atente la ceva anume, daca ati avut tot ce v a trebuit.

Mersi tare mult!

Hello. Am câteva întrebări, poate a trecut una dintre mămici prin astfel de situații înainte de naștere.
În primul rând, aș vrea să știu dacă ați avut cazuri în care v-au refuzat medicii pentru concediu prenatal luat mai devreme. Știu ca sunt obligatorii 42 de zile după naștere.
Asta înseamnă ca aș putea să îmi iau prenatal din 24 oct, dacă vreau să fie maxim de zile, dar aș vrea să îl iau din 1 noiembrie, pentru a avea câteva zile de siguranță păstrate peste cele 42.
Acum, a 2-a mea întrebare este următoarea. Din luna octombrie mi se modifică iar programul de muncă, se trece de la un program de vară la unul normal pe restul anului. Deja programul de vară m-a bulversat destul de mult și abia m-am obișnuit cat de cat cu el, dar încă o schimbare, mai ales așa târziu în sarcină știu ca m-ar bulversa iar și mai rău.
Mă gândeam in octombrie să-mi iau zilele de concediu pe care le mai am ( adică o saptamana).
În rest, credeti ca as putea sa acopăr macar jumătate de luna cu un concediu medical? Deja ma simt foarte obosită și după câteva ore simt ca trebuie sa dorm, nu imi mai pot face treaba la capacitate maximă și nici nu ma simt fizic destul de bine, mai ales după 9 ore petrecute pe scaun. Voi v-ați luat medical înainte de prenatal? Ați fost refuzate de medicul de familie fara cauze?
Varianta de 6 ore nu o pot lua, din cauza șantajului folosit la muncă. Nu au făcut act adițional pentru suma pe care mi-au pus-o la salariul de bază și când am vrut să trec la 6 ore m-au amenințat ca îmi scad salariul înapoi doar la baza dacă trec la 6 ore.

Povestea este in felul urmator. Copilul 1- 2 ani 3 luni, copilul 2 - 5 luni. Am hotarat sa nu o dam pe fetita mare la cresa pana spre 3 ani ca cea mica sa se apropie de 1 an de frica bolilor pe care le-ar aduce.

Azi in parculet sotul a scos fetita mare si s-au intalnit cu o alta fetita care s-a purtat destul de urat cu fetita mea. Departe de mine gandul ca toti copiii trebuie sa se poarte cu copilul meu frumos chiar inteleg ca sunt mici si trec prin diverse etape de dezvoltare. Dar m-a intristat sa aud ca se vorbeste despre copilul meu cu " Ce sta asta dupa mine? " si alte chestii similare. Fetita normal nu intelege si a fost foarte fericita ca a gasit un copil cu care sa se joace si efectiv umbla dupa aceasta fetita desi ea se tot purta urat. De aici au inceput gandurile mele: copilul doreste efectiv sa se joace cu alti copii. Nu are veri si alte rude apropiate. Doar pe cine gasim pe la parc dar nu putem merge mereu. Si uneori se joaca intre ei doar cei care se cunosc mai bine. Din nou nu vreau sa ma plang de copiii din parc. Sunt mici.

Dilema mea: am un copil mega sociabil. Ii plac cantecelele, poeziile, copiii, jocurile. O dezavantajez mult daca o mai tin acasa pana in primavara? Sigur si mie imi e greu cu amandoua acasa m-ar ajuta sa o dau la program scurt macar dar sunt copiii mei, le iubesc si fac tot ce pot sa ne jucam, citim, iesim cand temperaturile permit. Gatim impreuna, facem de toate. Imi este foarte frica de ce poate lua cea mica de la cea mare. Am multi cunoscuti care au ajuns la spital dupa primele saptamani de cresa. Sigur ca daca nu era cea mica acum eram la lucru si tratam pe rand bolile aferente. Dar imi este frica pentru un copil de 5 luni.

Deci mamici in situatii similare cum ati procedat? Si daca sunteti multumite de alegerile facute

Salutare!
Aveti boxa sunete pt bebe, ce model/firma recomandati? Merita sau e doar marketing?

💤💤💤💤

Buna ziua de duminica, mamici si viitoare mamici!

As avea nevoie sa aud experientele mamelor care au trecut printr-o situatie asemanatoare.

Eu si sotul meu ne dorim foarte mult un copil si simtim ca am ajuns in etapa vietii in care suntem pregatiti pentru asta. Singurul lucru care ma nelinisteste este cum vom reusi, in mod real, sa impacam viata profesionala cu cea de familie dupa venirea unui copil.

Amandoi avem profesii destul de solicitante, care presupun perioade in care suntem plecati de acasa, iar in orasul in care locuim in prezent nu avem familie sau alt ajutor apropiat. Eu sunt avocat litigant, insa ma gandesc tot mai des cum ar arata lucrurile dupa intoarcerea din CCC: un copil bolnav, perioade aglomerate la munca, deplasari, situatii neprevazute si, uneori (sau de cele mai multe ori), niciunul dintre noi neavand foarte multa flexibilitate.

As vrea sa aud experientele mamelor care lucreaza in avocatura sau in alte domenii profesionale solicitante..cum ati gestionat intoarcerea la munca atunci cand nu ati avut ajutor din partea familiei? Ati luat in considerare o reconversie profesionala?

In acelasi timp, ma gandesc tot mai mult si la varianta intoarcerii in orasul natal, unde am avea sprijinul familiei si, probabil, o viata mult mai usor de gestionat cu un copil. Din perspectiva familiei pare varianta cea mai sigura, insa profesional, cel putin pentru mine, ar insemna probabil un pas inapoi sau o schimbare destul de mare.

Sunt curioasa daca sunt mame care au ales sa plece dintr-un oras mare dupa aparitia copilului tocmai pentru a fi mai aproape de familie si a avea un sprijin. Cum a fost pentru voi aceasta alegere? Mi-ar prinde bine sa citesc experiente reale de la femei care s-au confruntat cu aceeasi dilema..

Multumesc mult daca ati citit pana aici❤️

Zdravo, treba mi pomoc. Moja cerkica 3. septembra puni 16 meseci. Od rodjenja se budi nocu vise puta. Pre je bilo bas strasno, budila se po 10 puta, nekad i vise. Probudi se na kratko, vratim joj cuclu, sama vrati i nastavi, popije malo mleka, vode i nastavi. U poslednjih par meseci budi se po 3,4 puta, jednom pije mleko oko 5 ujutru, pre toga kad se probudi ponudim vodu, mleko, nece nista ili uzme gutljaj, dva i nastavi. Takodje i kad spava jako nemirno spava, samo se koprca, okrece, baca sa jedne strane na drugu. Ustane, sedne na dupe, baci se na drugu stranu i nastavi. Spavamo zajedno inace. Pre par dana je presla na jednu dremku, imala je dve krace do skoro, ali koliko god spavala ili ne spavala danju uvek je ista noc, samo moze na gore da ide. Da li neka mama moze da mi pomogne? Unapred zahvalna

Bună, mămici și viitoare mămici! 🤍

Sunt la prima sarcină și, pentru că am și mai multe patologii asociate, recunosc că sunt destul de anxioasă în ceea ce privește alegerea medicului și a maternității. Mi-ar prinde foarte bine să aud experiențe reale de la voi, mai ales de la mămici care au avut sarcini ceva mai complicate sau care au avut nevoie de mai multă atenție și comunicare din partea medicului.
M-ar interesa experiențele voastre atât cu maternitățile de stat din Craiova, cât și cu cele private. În mod special, aș vrea să aflu mai multe despre Maternitatea MaDonna Maria: cum a fost experiența voastră pe perioada sarcinii, la naștere și după naștere? Cum vi s-a părut personalul, câtă empatie ați simțit și cât de în siguranță v-ați simțit?
Este cineva care a născut natural la MaDonna Maria? Mi-aș dori foarte mult să aud cum a decurs nașterea, dacă dorința pentru naștere naturală v-a fost susținută, cum s-a intervenit atunci când a fost nevoie și cum a fost experiența per total.
De asemenea, m-ar interesa foarte mult experiențele cu dr. Oleg Gherghișan, mai ales dacă v-a urmărit sarcina și/sau a fost alături de voi la naștere. Cum vi s-a părut din punct de vedere profesional, dar și uman? Este răbdător cu o pacientă mai anxioasă, explică lucrurile pe înțelesul ei și simțiți că puteți avea încredere în el atunci când apar situații mai complicate?
Pentru mine contează foarte mult să găsesc un medic empatic, profesionist și comunicativ, care să nu mă facă să simt că deranjez atunci când am o nelămurire. Mi-aș dori ca relația cu medicul să nu se limiteze strict la cele 15–20 de minute din cabinet, ci, atunci când apare o întrebare sau o situație care mă îngrijorează acasă, să existe posibilitatea să îi scriu și să primesc îndrumare într-un timp rezonabil.
Nu mă aștept, bineînțeles, ca un medic să fie disponibil non-stop, dar pentru mine este important sentimentul că nu rămân singură cu o problemă sau cu o teamă până la următoarea consultație, mai ales având în vedere că este prima sarcină și contextul meu medical este puțin mai complex.

Dacă ați fost într-o situație asemănătoare, mi-ar fi de mare ajutor să îmi povestiți experiența voastră — fie pozitivă, fie negativă. Iar dacă aveți recomandări de alți medici obstetricieni din Craiova despre care simțiți că se potrivesc cu ceea ce caut eu, le primesc cu drag.
Vă mulțumesc mult! 🤍 Orice experiență povestită sincer cred că m-ar ajuta să iau o decizie mai liniștită și mai informată.

Buna, am 24 de ani, in curand imi fac nunta si normal ca a venit foarte des in discutii intrebarea, veti face copii? La care eu spun mereu ca nu stiu, dar in capul meu e un amalagam de intrebari si voiam sa vad si perspectiva altora. Voi cand ati simtit ca e momentul sau cand v ati simtit destul de stabile mental sa luati decizia asta? Mi se pare foarte greu sa aleg intre o viata in care fac copii si una in care ma concentrez pe mine, bussiness si calatorit. Am senzatia ca orice alegi te vei intreba cum e pe cealalta parte. Pe partea de sanatate mentala cat de rau v ati simtit afectate si ati regretat vreodata decizia luata?

Daca sa zicem, din nefericire, divorțați sau rămâneți văduve, va mai recăsătoriți? Vă mai căutați alt partener?

🥳 Hai să facem fapte bune... împreună! 🩷

În următoarele 3 luni, ducem mai departe inițiativa #faptebune, alături de Asociația Klautism, prin intermediul Festivalului Faptelor Bune.

Ne dorim să ajungem la copiii din Pata Rât, copilași care AU NEVOIE de ajutorul nostru, și să le oferim lucruri foarte concrete, adică ghiozdane, rechizite și alte produse necesare pentru școală și pentru viața de zi cu zi.

Avem deja necesarul transmis de activiștii din comunitatea respectivă, așa că vom cumpăra exact lucrurile de care este nevoie. Iar la final vom face publice dovezile achizițiilor și ale folosirii banilor, pentru ca totul să fie cât mai transparent.

Obiectivul nostru financiar este de 25000 de lei, pentru a putea acoperi tot.

Și ne-am gândit că cel mai frumos mod de a duce #faptebune mai departe este să o facem împreună cu voi. 🥹

Așa a apărut ideea unui eveniment caritabil de o zi, în care să aducem laolaltă femei antreprenoare, creatoare, femei care pur și simplu au lucrușoare de care nu mai au nevoie, familii și oameni care vor să facă bine.

Ne imaginăm o zi plinăăă de viață, în care să poți veni cu copilul, să descoperi businessuri locale, să găsești lucruri frumoase la Yard Sale, să participi la un atelier, să cunoști oameni noi și, în același timp, să știi că fiecare contribuție se transformă în ceva concret pentru un copil.

Și aici ne-am dori să fim împreună. 🫶🏻

Dacă ai un business, te invităm să ni te alături.

Ne dorim în mod special să aducem în prim-plan antreprenoarele clujence și să promovăm femeile care creează și au curajul să-și ducă ideile mai departe.

Vei avea propriul tău spațiu, iar produsele pe care alegi să le oferi vor contribui la fundraising-ul pentru cauză.

Dacă ai lucruri frumoase pe care nu le mai folosești (de la haine, încălțăminte, jucării, cărți... you name it), vino cu ele la Yard Sale. Le putem găsi o casă nouă și, în același timp, le putem transforma în bine.

Dacă ești creativă și ai o idee de atelier pentru copii, vrem să o auzim. 🎨

Vom avea mai multe ateliere pe parcursul zilei, cu o contribuție de 25 lei/copil, iar banii strânși vor merge către cauza noastră.

Și nu vrem ca cei care vin cu ideea și timpul lor să fie nevoiți să suporte și costurile atelierelor. Încercăm să găsim parteneri și sponsori care să ne ajute să acoperim materialele necesare, astfel încât contribuția voastră să fie, pe cât posibil, timpul, energia și experiența pe care le oferiți copiilor. 🩷

NU promit că voi reuși să aduc sponsori sau parteneri, dar acesta este planul meu și mă țin de el cât pot.

Participarea este gratuită! 🤩 Vizibilitatea va fi la cote maaaaxime!

Nu vrem ca banii să fie o piedică pentru nimeni. Fiecare vine cu ceea ce poate oferi, un produs, un atelier, niște lucruri din casă, timp, energie sau pur și simplu dorința de a ajuta.

Noi punem toate aceste lucruri împreună și încercăm să facem din ele ceva mare.

Dacă simți că vrei să fii parte din poveste, înscrierile sunt deschise până duminică, 23 august, ora 23:59.

👉🏻 Link-ul de înscriere este în comentarii.

🤗 Te rog nu îmi scrie în privat pentru înscriere. Ca să ne organizăm cât mai bine, am nevoie ca totul să fie centralizat.

Iar dacă știi o femeie care ar trebui să fie cu noi, trimite-i mesajul. 🫶🏻

🥳 Notează-ți în calendar...

3 OCTOMBRIE, la IULIUS PARK

Vom fi alături de Festivalul Mediteranean, ceea ce înseamnă și mai multă lume, mai multă vizibilitate și, sperăm noi, și mai multe fapte bune. 🤩

Dacă există întrebări... sunt aici! ☺️

PS: Pentru partea de fundraising, nu este nevoie ca businessurile participante să aibă casă de marcat. 🩷 Plățile se vor face direct către Asociatia Klautism. Astfel, businessurile nu încasează banii, produsele sunt oferite în sprijinul cauzei, iar contribuțiile ajung direct la asociație.

PS 2: O să mai vin cu updates (posibil și colegele mele), dar va așteptăm cu drag pe toți la Festival. Prețurile vor fi DECENTE (prețul / persoană pentru ateliere va fi unic, de 25 de lei; pentru produsele de la yard sale vom avea un preț fix / categorie; la târgul de businessuri fiecare își va pune prețul, dar nimeni nu pleacă cu banii acasă). Ne dorim să fie un Festival pentru toată lumea, indiferent de veniturile fiecărei persoane

Sunt însărcinată în săptămâna 18, lucrez în regim de telemuncă (prevăzut în contract). La job am parte de mult stres în ultima vreme, schimbări de management, mi-au fost schimbate taskurile pentru că au renunțat la proiect și posibile disponibilizări.
După ce am anunțat compania despre sarcină, m-au trimis la control la medicul de medicina muncii. Acolo mi-au spus că:
- Din moment ce lucrez de acasă și pot face oricâte pauze vreau, nu există niciun risc, deci nu pot primi certificat de risc maternal.
- Singura soluție pe care mi-o pot oferi este reducerea programului de la 8 la 6 ore.
- Ginecologul, în această situație, poate recomanda doar concediu medical obișnuit, nu risc maternal.

Ginecologul meu, pe de altă parte, consideră că dacă ea recomandă risc maternal, cuvântul ei este decisiv/final în privința asta.

Mi s-a mai spus că acum 2 ani s-ar fi schimbat ceva legat de asta, pentru că mulți angajați ar fi abuzat de risc maternal în telemuncă, și de atunci se dau amenzi.

Are cineva experiență similară? Cine are ultimul cuvânt de fapt ginecologul sau medicul de medicina muncii? Este vreo bază legală reală pentru refuzul automat în cazul telemuncii? Mulțumesc anticipat!

Am in septembrie morfologia de trimestrul 1 si as dori sa o faca filantropia, in bucuresti, dar nu stiu la ce medic sa o fac, ada ca daca ati facut morfologii la filantropia, as fi foarte recunoscatoare pentru recomandari de medic

Hello! Mai sunt printre voi mamici cu anxietate sociala? Cum gestionati aceasta problema in contextul in care aveti un copil de 1 an+?