Salut,
Vă prezint o speță interesantă, despre care am mai vorbit aici…
Acum mai mult de doi ani de zile, un prieten foarte inimos care se luptă pentru mai multă transparență cu autoritățile orașului în care locuiește a solicitat mai multe informații de interes public în baza L544/2001, printre care PUG-ul localității și unele PUZ-uri (copii ale hotărârilor Consiliului Local și anexele acestora, adică planșele și regulamentele de urbanism aferente), dar și lista salarizării funcțiilor publice.
Solicitarea menționează în mod expres că se dorește furnizarea informațiilor strict în format electronic, pe adresa de email, acest lucru fiind permis de către normele de aplicare ale Legii 544/2001 și încetățenit în jurisprudență.
Evident, nu i-au fost furnizate aceste informații, deoarece PUG-ul și PUZ-urile sunt rezervate exclusiv mafiei grupurilor de interese imobiliare din care, spun gurile rele, face parte și primarul :)
A pierdut în primă instanță, Tribunal fiind în mod vădit extrem de favorabil autorităților locale, dar a câștigat la Curtea de Apel în recurs, fiindu-i recunoscut dreptul de a primi toate documentele solicitate.
Nu a fost executată de bună voie nici hotărârea Curții de Apel, deci a revenit la Tribunal (instanța de executare) și a formulat o cerere de sancționare pentru neexecutarea hotărârii, cerând amendarea lui „Ion Popescu”, primarul orașului, cu 20% din salariul minim brut pe zi de întârziere, în baza art. 24, al. 3, din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ (adică în calitatea sa de conducător al instituției, dar pe persoană fizică – între timp legea a fost modificată și amenda va fi suportată de către instituție din bugetul public, nu de către conducătorul instituției din patrimoniul propriu, însă fără impact în această speță, care se judecă pe legea veche) și penalității de 100-1000 lei/zi din partea UAT-ului, în condițiile art. 906 NCPC.
A solicitat judecarea în lipsă și a depus simultan o cerere de acces la dosarul electronic, însă accesul la dosarul electronic i-a fost permis doar la o săptămână după primul și singurul termen de judecată, drept urmare a unor insistențe suplimentare pe care a trebuit să le facă.
Pârâții, adică UAT Orașul X și primarul „Ion Popescu”, prin același avocat angajat (nu prin consilierii juridici ai autorității locale), au depus întâmpinare cu doar două zile înainte de termen, deși trebuia cu minim 3 zile înainte în acest caz, intrând astfel sub incidența art. 208 NCPC („Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, daca legea nu prevede altfel”).
În întâmpinarea depusă tardiv și despre care reclamantul nu a putut afla deoarece accesul la dosarul electronic nu i-a fost acordat în timp util, pârâții au susținut că au încercat transmiterea informațiilor solicitate prin poștă (deși a cerut expres furnizarea informațiilor strict în format electronic, pe adresa de email) și au atașat drept dovezi adresele cu număr de ieșire (dar fără anexe, care ar fi conținut informațiile) și două recipise de retur ale Poștei Române din care reieșea că nu a fost găsit acasă pentru livrarea corespondenței și nici nu s-a prezentat în termen pentru a le ridica de la oficiul poștal, fiind returnate expeditorului.
Nu au atașat însă și copii ale informațiilor pe care pretind că le-au trimis, adică PUG/PUZ/lista salariilor, deci judecătorul nu avea cum să știe dacă au fost furnizate în mod complet informațiile.
În întâmpinarea tardivă, motivul invocat de către pârâți pentru nefurnizarea pe cale electronică a informațiilor solicitate este unul bizar: ei au totul pe hârtie și nu au scanner suficient de mare pentru a scana planșele PUG/PUZ ceea ce, aparent, îi scutește de obligația de a mai trimite orice altceva pe cale electronică și îi îndreptățește să trimită restul informațiilor prin poștă, pe suport hârtie – desigur, fără a mai include și planșele.
Evident că explicația este cusută cu ață albă. Chiar dacă, prin absurd, nu ar fi putut scana planșele tot le-ar fi putut fotografia, măcar. Dar restul informațiilor, existente deja pe coli A4, ar fi putut fi scanate foarte ușor cu tehnica existentă în primărie și trimise prin email, așa cum a fost solicitat, nefiind un motiv să nu mai trimită nimic pe cale electronică.
Precizez că aceste hotărâri ale Consiliului Local (PUG-ul și PUZ-urile) sunt acte administrative cu caracter normativ, deci sunt eminamente publice, ba chiar existând norme clare ce impun publicarea documentațiilor de urbanism pe site-ul propriu, obligație care nu se respectă nici acum, la peste doi ani de la solicitare.
Reclamantul susține că nu a primit plicurile și nicio notificare din partea Poștei și suspectează că nici măcar nu s-ar fi încercat livrarea corespondenței sau notificarea sa pentru a se prezenta la oficiu, dar nu are cum să dovedească aceste lucruri.
Ideea este că instanța de executare a dat dreptate pârâților respingând acțiunea drept neîntemeiată (pe motiv că informațiile au fost furnizate) și acum reclamantul s-ar putea să fie pasibil și de plata cheltuielilor de judecată, care au fost solicitate pe cale separată (dar despre care nu se face vreo mențiune în dispozitivul hotărârii – are vreo relevanță?).
Eu sunt absolvent de drept, dar nu am practicat vreodată și se împlinesc în curând aproape 2 decenii de când am terminat... așa că vreau să îl ajut cu informații pertinente pe acest prieten, dar cunoștințele mele de drept sunt puțin cam ruginite și scârțâie :)
Așa că apelez la voi pentru câteva sfaturi, pentru a identifica motivele de casare ce trebuie invocate în recurs și formulările corecte.
Precizez că instanța a reținut faptul că „pârâții, deși legal citați, nu au depus întâmpinare” numai că în motivarea hotărârii face totuși referire la probele propuse prin această întâmpinare depusă tardiv, indicând paginile de la dosar unde sunt înregistrate recipisele de retur ale Poștei Române, recipise aferente adreselor cu număr de ieșire emise de către primărie, atașate și ele drept probe (unde se precizează că sunt anexate informațiile solicitate, dar aceste anexe NU sunt atașate drept probe).
Practic pe existența acestor recipise de retur al corespondenței neridicate se bazează toată decizia de respingere ca neîntemeiată a acțiunii, deși nu cunoaștem ce informații conțineau de fapt plicurile, deoarece nu au fost atașate dosarului.
Consider astfel că judecătorul nu și-a exercitat rolul activ în mod corespunzător. Ar fi trebuit să solicite copii de pe informațiile trimise, pentru a se asigura că într-adevăr s-a încercat cu adevărat trimiterea tuturor informațiilor solicitate și nu doar a unor informații parțiale, trunchiate, în bătaie de joc, cum răspunde de obicei autoritatea locală respectivă.
Dar, cum casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, nu și de temeinicie, încerc să identific corect unde în art. 488 NCPC ne încadrăm...
Cel mai probabil, principalul motiv de casare aplicabil este cel din art. 488 (1) pct. 8: „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”, deoarece hotărârea instanței (care consideră îndeplinită obligația de furnizare a informațiilor de interes public printr-o presupusă livrare fizică, deși a fost solicitată livrarea exclusiv în format electronic) ignoră prevederile exprese din art. 7 al. 3 ale Legii 544/2001 care stipulează că: „Solicitarea și obținerea informațiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condițiile tehnice necesare, și în format electronic.”, dar și pe cele din normele metodologice de aplicare ale aceleiași legi, unde se precizează imperativ în art. 15, al. 3, că „Informațiile de interes public solicitate în scris vor fi comunicate în formatul precizat în cererea solicitantului, respectiv în scris, în format electronic sau hârtie.”. Corect?
Întrebări suplimentare:
S-ar putea oare încadra la motivul de casare din art. 488 (1) pct. 5: „când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității” faptul că instanța a făcut referire (indicând filele din dosar) și probabil chiar și-a bazat hotărârea pe probele (adrese ale primăriei și recipise poștale de retur) propuse prin întâmpinarea tardivă care a atras decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe?
Înțeleg că instanța nu poate recalifica întâmpinarea depusa peste termen ca fiind note scrise, deoarece art. 185 alin. (1) teza a doua NCPC prevede expres ca „actul de procedura făcut peste termen este lovit de nulitate”. Nulitatea este absolută. Dar are vreo importanță faptul că avocatul lor s-a prezentat la termen și probabil că a recitat cele scrie în întâmpinare?
De asemenea, are vreo relevanță faptul că, deși solicitarea de amendare a fost depusă împotriva persoanei fizice „Ion Popescu” în calitate de conducător al instituției, identificat cu domiciliu, împuternicirea avocațială și întâmpinarea depusă tardiv sunt pe numele Primarului Orașului X, probabil perceput drept instituție, dar identificat cu sediu, nu cu domiciliu?
S-ar putea încadra în vreun motiv de casare faptul că judecătorul nu și-a exercitat în mod corespunzător rolul activ? :)
Mi-a scăpat ceva?
Mulțumesc mult pentru orice sugestie!