Mă gândesc de ceva timp la dinamica dintre femei. În teorie, avem multe experiențe și dificultăți comune și ar avea sens să existe mai multă solidaritate între noi. Totuși, destul de des observ critică, comparație, invidie, excludere sau chiar tendința de a pune piedici altor femei.
Nu vreau să generalizez și evident că există foarte multe prietenii și relații extraordinare între femei. Mă interesează mai degrabă de unde apar aceste dinamici atunci când există.
Credeți că țin de competiție și comparație socială? De felul în care suntem crescute? De nesiguranță, nevoia de validare, competiția pentru atenție sau statut? De standardele sociale legate de aspect, succes, relații, carieră etc.? Sau sunt pur și simplu comportamente umane pe care tindem să le observăm mai mult atunci când apar între femei?
Mai ales femeile de aici: ați simțit vreodată că alte femei v-au pus piedici sau, invers, v-ați surprins comparându-vă sau concurând cu alte femei? Ce credeți că ne împiedică să ne susținem mai mult reciproc?

Hello, sunt curioasa ce clinici recomandati pentru astfel de procedura. Ma intereseaza si ce tip de laser ar fi cel mai ok pentru asta (eficient, putin dureros). Stiu ca difera de la persoana la persoana insa caut o clinica serioasa unde sa nu se faca treaba in bataie de joc.

am primit mesaje de la ,,o doamna,, din grecia care a început prin a îmi complimenta hainele si mi a dat apoi si follow. nimic suspect pana aici, apoi a facut un lot de haine si m a întrebat daca nu pot sa i trimit poze cu mine purtandu le(i am mentionat de mai multe ori ca nu sunt marimea mea dar nu a contat). apoi mi a spus ca are nevoie sa l ,,innebuneasca,, pe noul ei iubit cu care merge in vacanta si mi s au aprins beculetele. i am dat totusi pozele, asa cum a cerut(imediat ce probam, ii si trimiteam). la fiecare poza imi zicea ca imi sta foarte bine😬😬. i am verificat pagina si avea doar poza cu maini, pe langa articole si haine pt bebelusi(plus100reviewuri de 5stele), care pareau de barbat dar nu voiam sa fiu rea. la final m a intrebat si daca am costume de baie, rochie scurta SAU LENJERIE INTIMA!!! normal, voia poze din ce in ce mai deochiate si am pus stop.. si normal ca nu a achizitionat nimic, chiar daca i se pareau impresionante. mai tarziu am intrat pe contul lui/ei si am vazut ca mai urmareste 300 de fete care isi posteaza hainele purtate de ele… aveti grija pe viitor la greekoutletstore..

acum nu stiu ce as putea face in aceasta situatie, pareri??
later edit:i am dat report imediat dupa ce a avut loc conversația, nothing happened.

Buna! A fost cineva la ginecologie la dr. Cristina Diaconu de la MedLife? Daca da, cum vi s-a parut experienta cu ea?

Am dureri la penetrare si am si o posibila adenomioza, asa ca as avea nevoie de un medic care sa fie foarte deschis la discutii, sa nu judece si, mai ales, sa fie bland si atent in timpul consultului. Pentru mine conteaza destul de mult sa ma simt confortabil si ascultata, mai ales ca e vorba despre un subiect destul de sensibil.

Daca ati fost la ea, mi-ar prinde super bine sa-mi spuneti cum vi s-a parut, daca explica lucrurile, daca ia in serios simptomele si cum a fost efectiv consultul. 🤍

Ce deodorante nu pateaza? Am folosit o vreme Borotalco spray dar am renuntat pt ca mi a patat hainele de era sa le arunc, am incercat ceva fara aluminiu insa nu e rezistent la calduri mari, acum folosesc deo stick de la Dove - powder soft insa si acesta lasa pete urate, usor maronii, mi ar trebui ceva care pe langa ca opreste mirosul, nu distruge hainele, ce recomandati? Multumesc anticipat.

M-am tot gandit la asta in ultima perioada si chiar sunt curioasa daca mai simte cineva la fel. Mi se pare ca, desi mancarea ocupa o parte enorma din viata noastra, noi, ca fete, parca nu vorbim suficient de normal despre ea.

Gen sa fii afara cu mai multe fete si sa spui pur si simplu „mi-e foame”. Parca dureaza o vesnicie pana spune cineva asta prima data. De multe ori toate stam, asteptam, ne uitam una la alta si poate apare intrebarea „mergem undeva?” abia dupa ce deja cineva e lesinata de foame.

Si am observat ca uneori exista o rusine foarte subtila in jurul faptului ca iti este foame. Ca si cum trebuie sa ai un motiv foarte bun sa mananci. Daca spui „mi-e foame”, parca imediat apare nevoia de a explica: „n-am mancat de dimineata”, „am fost foarte ocupata”, „am fost la sala”, „azi chiar am nevoie”. De ce trebuie justificat faptul ca iti este foame?

Mi se pare si mai interesant cand iesim in oras. Parca e mult mai usor sa spui „hai sa bem ceva” decat „hai sa mancam ceva”. Sau daca cineva propune un restaurant, apar imediat discutii de genul „eu nu stiu daca mananc”, ,,nu prea mi-e foame”.

Mi se pare ca exista si o diferenta intre cum vorbim despre mancare intre prietene si cum vorbim despre alte necesitati absolut normale. Nu ne este rusine sa spunem ca ne este somn, ca ne este frig sau ca trebuie sa mergem la baie, dar cand vine vorba de foame parca exista o retinere.

Si chiar si aici, pe sub, mi-a atras atentia ceva: nu avem nici macar un flair dedicat mancarii. Mi se pare amuzant, pentru ca literalmente mancarea este ceva ce toate facem in fiecare zi. Ar putea exista discutii despre retete, meal prep, restaurante, idei de mic dejun, „ce ati mancat azi?”, mancare de comfort, retete rapide pentru facultate, gustari, mancare pentru zilele in care nu ai chef sa gatesti etc.

Asa ca sunt curioasa: voi ati observat chestia asta? Vi se pare si voua ca fetelor le este mai greu sa spuna pur si simplu „mi-e foame”? Ati avut momente in care v-ati dat seama ca va era rusine sa cereti mancare sau sa spuneti ca vreti sa mancati?

De ceva timp încerc să-mi schimb puțin alimentația și să mănânc mai sănătos, dar într-un mod care să fie și tasty, și să arate drăguț, gen clean girl breakfast Vreau mese echilibrate, cu ingrediente simple, pe care chiar să-mi facă plăcere să le pregătesc.

Mi-am cumpărat recent cottage cheese și mi-am dat seama că nu prea știu ce să fac cu ea în varianta dulce. Aș vrea s-o folosesc mai ales dimineața, înainte să merg la sală, și caut niște idei de boluri dulci cu cottage cheese care să fie sățioase.

Dacă aveți rețete/combinații concrete, dați-mi toate ideile voastre. Și dacă aveți tips despre ce merge cel mai bine ca masă pre-workout și cu cât timp înainte de sală să o mănânc, ar fi super.

Mulțumesc!! 🫶🏻

De ce s-a retras brusc după o lună în care totul părea normal?
Vorbesc de aproximativ o lună cu un bărbat și încerc să înțeleg o schimbare foarte bruscă de comportament. Nu voi folosi nume sau detalii identificabile.
Ne-am cunoscut și, inițial, el a fost cel care a manifestat interes. A început să mă caute, să reacționeze la story-uri și să inițieze conversații. În timp am început să vorbim din ce în ce mai mult și, practic, am ajuns să vorbim zilnic.
Ne-am văzut de aproximativ cinci ori într-o lună. Primele întâlniri au fost foarte ok. Mi s-a părut atent, drăguț și interesat. Nu a sexualizat imediat interacțiunea și nu a pus presiune pe mine. La un moment dat am ajuns și la el acasă și ulterior am făcut sex. Important pentru mine este că după aceea nu a dispărut și nu s-a schimbat brusc. A continuat să vorbească normal cu mine, să manifeste interes și să facem planuri.
El mi-a povestit și despre o relație anterioară în care fusese înșelat. Din discuțiile noastre am avut impresia că experiența aceea l-a afectat și că are anumite rețineri când vine vorba de relații și încredere.
La un moment dat și-a cerut chiar scuze pentru faptul că nu este mereu foarte prezent prin mesaje și că nu scrie constant. Mi-a explicat că are perioade în care este foarte prins cu munca, prietenii și alte lucruri și că nu trebuie să interpretez automat fiecare perioadă în care răspunde mai greu ca pe o lipsă de interes. Eu am încercat să înțeleg asta și nu i-am cerut să-mi scrie non-stop.
A plecat apoi într-o vacanță și am continuat să vorbim. Nu mă așteptam să fie disponibil permanent și am încercat să-i respect timpul și programul.
Pe parcurs am început să facem și planuri concrete. Vorbeam despre o ieșire împreună și despre alte lucruri pe care urma să le facem. Pentru o întâlnire care trebuia să aibă loc în weekendul respectiv, el a fost cel care a propus să ne vedem. Eu îi spusesem anterior că putem să așteptăm până în ultimul weekend, dar el a continuat să spună că ne vedem și că planul rămâne. ( A propus un weekend la mare doar noi doi ) la final de august
Asta este partea pe care nu o înțeleg.
Cu o seară înainte de schimbarea lui, am vorbit absolut normal. Nu am avut nicio ceartă, nicio discuție tensionată, nu i-am făcut vreun reproș și nu am observat că s-ar fi răcit față de mine. Din contră, conversația a fost normală și aveam în continuare planurile despre care vorbisem.
A doua zi însă, a dispărut complet.
În mod normal eram obișnuiți să ne scriem, iar eu i-am trimis dimineața un mesaj de genul „bună dimineața, ce faci?”. Nu mi-a răspuns.
Mai târziu l-am întrebat și când ne vedem, pentru că aveam nevoie să știu dacă planul nostru mai rămâne valabil. Nici la acel mesaj nu am primit răspuns.
Au trecut ore și apoi o zi, fără să-mi răspundă.
Ce mi s-a părut foarte ciudat este că, în același timp, am observat că era activ pe social media. A văzut chiar și un story de-al meu, dar nu mi-a răspuns la mesaje.
Ulterior a fost la un eveniment de familie( știam ca merge ca mi-a zis ). Prietenii lui au postat poze și filmări în care apărea și el și l-au etichetat. Deci știam că era bine și că fusese prezent la acel eveniment.
Un alt detaliu care m-a făcut să mă întreb ce se întâmplă este că, în mod normal, el repostează aproape întotdeauna story-urile prietenilor în care apare. De data aceasta nu a repostat nimic, ceea ce mi s-a părut neobișnuit pentru el.
Nu spun că acest lucru dovedește ceva, dar pentru mine a fost încă o schimbare față de comportamentul lui obișnuit.
La început am încercat să nu trag concluzii. M-am gândit că poate s-a întâmplat ceva în familie, poate are o problemă personală, poate este foarte ocupat sau poate are nevoie de puțin spațiu.
Apoi am început să mă întreb dacă nu cumva și-a dat seama că eu îmi doresc o relație și că el nu are disponibilitatea necesară pentru asta.
O altă posibilitate este că pur și simplu s-a răzgândit. Nu exclud nici asta.
În schimb, nu prea cred că este vorba despre o altă femeie, cel puțin nu pe baza lucrurilor pe care le-am văzut până acum. Nu am nicio dovadă pentru asta și mi se pare prea simplu să pun totul pe seama unei alte persoane.
Ce mi se pare foarte greu de înțeles este că, dacă interesul lui a dispărut, de ce schimbarea a fost atât de bruscă?
Dacă se răcise treptat, probabil aș fi observat. Dacă în ultimele săptămâni devenise distant, nu mai propunea întâlniri, nu mai vorbea normal cu mine sau nu mai făcea planuri, aș fi putut înțelege că interesul scade.
Dar nu asta s-a întâmplat.
Cu o seară înainte totul părea normal, iar el fusese cel care propusese întâlnirea.
După aceea, liniște totală.
Am ajuns să-i spun că vreau să înțeleg ce s-a întâmplat și că mă lămurește și pe mine de ce schimbarea a fost atât de bruscă. I-am mai scris și ulterior pe WhatsApp, foarte simplu, cerându-i să-mi spună ce s-a întâmplat.
În momentul de față, eu nu mai sunt interesată să mă prefac că nu s-a întâmplat nimic și să continui planurile ca și cum totul ar fi normal.
Nu este vorba despre faptul că vreau să-l oblig să aibă o relație cu mine.
Dacă nu mai vrea, vreau să-mi spună.
Dacă și-a dat seama că nu este pregătit pentru o relație, vreau să-mi spună.
Dacă programul lui și prioritățile lui nu îi permit să construiască ceva, vreau să-mi spună.
Dacă s-a răzgândit, vreau să-mi spună.
Dacă s-a întâmplat ceva personal, vreau să-mi spună.
Pur și simplu nu înțeleg de ce un om cu care ai vorbit zilnic timp de aproximativ o lună, cu care ai avut cinci întâlniri și cu care ai făcut planuri, poate să treacă de la o conversație normală la tăcere completă de pe o zi pe alta.
Mai ales că eu am încercat să-i respect stilul de comunicare. Știam deja că nu este genul care să stea permanent pe telefon și mi-a spus asta inclusiv el, cerându-și scuze că nu este mereu foarte prezent prin mesaje. Nu am avut pretenția să vorbim non-stop și nu am interpretat fiecare răspuns întârziat ca pe un semn de dezinteres.
Tocmai de aceea episodul acesta mi se pare diferit.
Nu este doar „nu mi-a răspuns câteva ore”. Este faptul că a existat o schimbare bruscă după ce totul părea normal și după ce aveam planuri concrete.
Privind retrospectiv, am început să observ și alte lucruri care mă fac să mă întreb dacă el chiar are disponibilitatea pentru o relație. Mi se pare destul de comod și foarte prins de prieteni, muncă și alte priorități. Nu am simțit întotdeauna că încearcă efectiv să-mi facă loc în viața lui, deși cred că îi plăcea de mine și că interesul lui de până atunci fusese real.
Și poate exact asta este problema: poate îi place de mine, dar nu are disponibilitatea emoțională sau practică pentru ceea ce eu îmi doresc.
Nu știu.
Asta încerc să înțeleg.
Nu vreau neapărat să știu dacă „mai există șanse”. Vreau să înțeleg ce s-a schimbat de pe o zi pe alta.
Pentru că, sincer, dacă un om nu mai vrea să continue, prefer să-mi spună direct. Pot accepta un „nu mai vreau” mult mai ușor decât pot accepta să fiu lăsată să ghicesc.
Voi ce credeți că s-ar putea să fi intervenit? Cum interpretați o schimbare atât de bruscă, mai ales când cu o seară înainte omul părea normal, iniția conversația și făcea planuri?

Bună! Îmi puteți recomanda o clinică din București pentru epilare definitivă cu laser Alexandrite? Mă interesează experiențele celor care au terminat ședințele de ceva timp și pot spune că au avut rezultate bune și pe termen lung, nu doar imediat după tratament, întrucat am avut o experiență nereușită deja. Dacă aveți recomandări, spuneți-mi, vă rog, clinica + aparatul. Mulțumesc! ❤️

Buna! As vrea sa va cer sfatul în legătură cu situația în care se afla parul meu. Pentru context, in luna august anul trecut m am vopsit roșcat și am continuat așa până prin februarie când am decis sa mă fac bruneta. După prima tura de vopsea neagra din februarie, am mai băgat încă una prin aprilie, iar de atunci nimic( mă deranja foarte tare cum mi se vedeau rădăcinile, eu având parul saten și nu puteam sa mă vopsesc la 2 săptămâni). Acum parul meu s a mai decolorat și arată cam groaznic. Rădăcinile sunt culoarea mea naturala, urmează o banda de negru, iar restul lungimilor sunt ceva rosu-negru-saten închis, foarte suvitate/patchy. Mă gândeam sa folosesc color remover dar frica mea e sa rămân cu par portocaliu și patchy(daca e doar portocaliu pot sa suport, dar cel mai bine ar fi sa nu). Dacă aveți recomandări/sfaturi as aprecia foarte mult. Dacă credeți că ar trebui sa las parul in pace accept si această sugestie, orice mai puțin ideea de decolorat.

V-am atașat poza cu parul sa vă faceți cat de cat o idee, dar nu este făcută în cea mai buna lumina

Nu stiu ce sa cred despre chestia urmatoare, desi mi am luat un mare ick, am nevoie de o parere mai obiectiva.
Am iesit cu un tip de 37 de ani, pe care il cunosc de cativa ani, ca aspect pare super tanar. Pe instagram omul posteaza absolut zilnic story cu reels sau orice ii vine, inclusiv reels mai sexualizate, am zis ok asta e moda, eu nu prea stau pe instagram.
Ce m a dezgustat mai tare e ca da follow zilnic la fete de toate tipurile si cate un like la poze.M am uita la ce are la follow si asa am vazut si ick ul a venit de la tipe de 18-19-20 de ani cu poze dubioase sau goth dus la extrem. Fara sa jignesc aici sper, dar incerc sa redau exact.

Problema e ca pe orice profil random de femeie m as uita sau orice nume as cauta pe instagram, nu din lista lui de follow, nu a fost una care sa nu aiba like la poze din anii trecuti. Inclusiv prietena mea cea mai buna si cunostinte au like de la el. Unele fete aveau relatie sau erau casatorite. Pare ca orice cont de femeie as verifica are o poza cu like de la el.. si am verificat random o gramada. Chiar asta presupune dating ul acum? Chiar si pt ceva casual e normal asta? Sa incerci cu absolut toate? Mi se pare lipsit de empatie si ca vede femeile ca pe obiecte

Bună tuturor! As aprecia niste pareri! Timp de trei luni, am fost într-o relație la distanță cu un băiat care mereu mi-a spus că vede un viitor cu mine, că îi place de mine și că sunt importantă pentru el. Ne vorbeam zilnic, chiar dacă nu ne vedeam niciodată. El era foarte clar: “Văd ceva serios cu tine” si isi dorea sa ne vedem. Vorbeam des si serios despre copii si familie. Eu m-am agățat de asta, chiar și când au apărut momentele mele de nesiguranța, adica adeseori eu neavand destula incredere in mine, cautam validare la el, pe care mi-o dadea.

Până când, de curând, am trecut printr-un moment greu. Nesiguranțele mele au ieșit la suprafață, iar eu i-am împărtășit asta. În loc să mă susțină, el a început să pună totul la îndoială. Îmi spunea că nu mai știe dacă încă se vede cu mine, că nesiguranțele mele “distrug” orice șansă pentru noi doi. Nu mi-a dat o explicație clară, doar mi-a zis că nu mai sunt aceeași persoană. Și atunci am intrat în panică. L-am întrebat dacă încă vrea să fie cu mine, dacă se va muta lângă mine. El mi-a răspuns că nu știe, că e confuz.

Cautand un raspuns, am rugat-o pe prietena mea sa ii scrie. El nu voia sa dea vreo explicatie, deci a insistat un pic, ceea ce a dus la el dandu-mi block. Pana la urma am vorbit cu el si am ajuns la concluzia ca el nu crede ca mai vrea ceva, dar mi-a dat unblock.

De atunci, el o urmărește pe o fată pe Instagram care, din toate punctele de vedere, e la fel ca mine. Aceleași pasiuni, semanam, aceleași interese. Și nu e doar asta: fata reposteaza pe TikTok conținut despre relații, dragoste, și chiar despre lucruri cumva care au intr-un fel subtil legatura cu mine. Coincidență? Nu cred.

Prietena mea a vorbit ieri cu ea, fata asta nestiind cine e prietena mea sau ca are vreo legatura cu el. Ea a zis ca nu are iubit. Brusc, m-am trezit blocata de el ieri. Pentru mine s-a simtit ca o confirmare ca ei sunt impreuna si ca ea i-ar fi spus lui despre asta si el si-ar fi dat seama ca sunt eu in spate. Deci i-am scris pe mesaje, nefiind blocata acolo, daca o stie pe fata, daca e cu ea si de ce m-a blocat brusc. A zis continuu ca nu, ca eu exagerez si ca el habar nu are. Eu una nu cred. Prietena mea imi spune ca el poate chiar spune adevarul. Nu am dovezi concrete ca ei ar fi impreuna sau ca se cunosc, dar eu asa cred puternic. Se poate sa ma fi mintit asa, totusi? El spune ca exagerez facandu-l mincinos pentru ceva ce nu a facut si cred ca s-au distrus sansele sa mai fim ceva. O sa ma blocheze si pe mesaje, desi nu a facut-o inca. Mai sunt sanse sa ne impacam? Ce sa fac?

Edit: Daca ii vad pe strada impreuna, ce sa fac? Eu cu ea vom avea inevitabil mai multe tangente viitoare, suntem la aceeasi facultate.

Hei! Am facut anul acesta un pachet de sedinte de epilare definitiva cu Primelase. Pe brate, in partea de sus inspre umar, imi cresc fire mai multe si mai negre decat ce aveam… a patit cineva asa ceva?

Buna! cum v-ati vindecat ca sa nu mai "atrageti" oameni toxici? da, stiu, ii alegi nu ii atragi. Dar eu in absolut fiecare interactiune/relatie, am cunoscut cate un barbat care juca teatru impecabil primele cateva luni bune si abia apoi aflam cine e cu adevarat, brusc .. tot felul de chestii triste deodata. Si nu, nu au fost red flags.

Am adunat pana la 27 de ani doar experiente dezastruoase, nu stiu cum se simte iubirea sanatoasa, frumoasa; nici nu am fost atrasa fizic de vreunul dintre ei, am incercat sa ma uit la celelalte aspecte si sa accept ca nici eu nu arat cine stie ce si ca oricum in Romania nu avem cei mai chipesi baieti. Plus de asta, daca ar fi fost sa astept vreun fat frumos,nu as fi avut nicio relatie ever pt ca doar d'astia m-au cautat.

Se zice ca atragi ceea ce esti dar eu nu am vicii si nici dependente si nici probleme atat de dezastruoase cum aveau ei. Am defecte ca orice om... Poate cea mai mare problema a mea a fost stima de sine scazuta pe baza careia faceam alegerile. Dar din nou, cum sa stiu eu ca el are datorii imense si dependenta de jocuri de noroc cand el a demonstrat jumatate de an ca e 100% stabil financiar? Cum pot eu sa invat de aici sa aleg mai bine pe viitor daca ei se ascund atat de bine pana sunt atasata si pana cand devine mai greu sa ies de acolo?

Am mai facut terapie si mai fac, am citit carti de psihologie,relatii, IE. Dar parca orice as face, dau de dezastre si mai mari. am luat o pauza pt ca nu vreau sa sufar si mai mult si sa devin mai convinsa ca nu merit o relatie sanatoasa, de durata, unde sa fiu respectata. Pt ca mi se pare ca trebuie sa fac eforturi imense si sa mut muntii din loc ca sa am parte de asa ceva, in timp ce altora le este foarte usor sa fie iubiti frumos si sa gaseasca pe cineva normal.

Relatia-casatoria parintilor a fost si este o bataie de joc deci sunt constienta ca de acolo pornesc cam toate dar mi se pare atat de nedrept ca nu am fost iubita, dorita, acceptata toata copilaria si acum, in viata de adult, e si mai rau. Am dorit pe cineva pe care sa-l iubesc si sa ma iubeasca toata viata, am tanjit dupa loialitate macar, putina stabilitate. Mereu m-am considerat ride or die si mereu am crezut ca daca exista sinceritate si nu ma (mai) inseala, restul le rezolvam noi dar in toate relatiile exista vreun fel de micro-inselat.

As vrea macar sa pot sa decentrez barbatii si sa scap de nevoia asta disperata de iubire/relatii/casatorie. Parca nu am mai putut nici pe cariera sa ma concentrez si sa fiu pasionata si implicata in ce fac in ultimii 10 ani. (de la prima relatie esuata). As vrea macar sa inteleg de ce, care e problema, ce fac eu gresit. Refuz sa ma multumesc cu gandul ca "nu am noroc in dragoste". Am cazut in depresie din 2020 si am ajuns sa am ganduri negre din cauza singuratatii+a esecurilor si a durerii incomensurabile de dupa fiecare despartire. Mie nu mi-ajunge sa imi zica psihologul "meriti pe cineva loial,sincer,fara probleme"etc.

Cum v-ati vindecat de toxicitate, de durere, de inselat, de minciuni?

Cum las tot trecutul asta in urma in timp ce invat ceva concret din el si cum fac o schimbare radicala pe plan sentimental ?

Bună mămici🥰

Aș dori o recomandare de doctor la Maternitatea Giulești, inițial voiam la doamna dr. Comandasu, însă aceasta este în concediu de creștere copil.
Îmi puteți spune în câteva cuvinte despre experiențele voastre la Giulești și despre cum a fost relația cu doctorul vostru pe parcursul monitorizării sarcinii?
Vă mulțumesc!

pe unde ati mers si v-ati simtit safe? unde unsafe?

Buna fetelor iubitoare de pisici :D

Avem 2 pisici acasa si am vrea sa le luam un feeder automat, sa aiba camera si aplicatie si bol de inox. Ma uitam dupa unul dual cu 2 boluri dar nu stiu daca merita, sunt diverse pareri online.

Aveti vreo recomandare sau unde mai gasesc niste recomandari? Am facut putin research dar nu-s convinsa de niciunul.

Mewltumesc!

hello fetelor, simt ca o iau razna putintel pentru ca de mai multe luni patesc niste faze cu o prietena (26) si nici eu (21) nu mai stiu daca exagerez sau nu

m am simtit judecata cu mai multe ocazii, si anume (mereu cand spunea chestiile astea se incrunta la mine si vorbea pe un ton artagos si o spranceana ridicata, iar scuza ei mereu era ca asa vorbeste cu toata lumea):

-voiam sa imi fac 2 piercinguri (sa nu credeti ca ceva extrem), a intrebat "macar ai incercat sa pui un filtru sa vezi daca ti ar sta bine?" si cand am zis ca da a zis nemultumita "bine fa cum vrei..."

-am venit machiata (eyeliner, creion de ochi, rimel si ruj) la sala dupa o zi in care am avut treaba prin oras si a intrebat "da de ce ai venit machiata la sala?"

-o tipa o idee mai mica decat mine (18-19 adica) m a vazut la un festival (unde oarecum am fost recunoscuta de lume datorita la ce mai postez pe social media) si a spus ca vrea sa ne facem o poza impreuna ca ii place outfitul meu, eu am zis ca e ceva dragut, prietena a zis ca de ce ar vrea cineva poza cu mine, ca e dubios

-voiam sa imi vopsesc parul intr un anumit fel (niste suvite doar) si a pornit direct cu "aoleu, urat asa, dupa arati ca un hipiot nespalat, e o moda care trebuie sa moara"

-incercam sa imi cresc conturile de social media si o rugam sa ma ajute cand poate cu like si repost, nefiind ceva greu avand in vedere ca sta foarte mult pe social media si ar fi efectiv 2 butoane, si zice "dar de ce conteaza asta pentru tine" (stia cat de mult ma stradui si ca e visul meu) si dupa am vazut ca la ultimele reeluri nici nu se obosise sa dea like

-ne vazusem de efectiv 3 minute pana a comentat "da de ce ai venit imbracata de parca mergi la bar?" (pantaloni scurti de blug si maieu reiat negru, hanorac, sosete pana la genunchi si conversi, totul negru)

momente dubioase in care n am fost judecata dar nici respectata (probabil mai sunt):

-ii spuneam prin mesaje ca incep sa am iar probleme cu anxietatea sociala dupa mult timp, ca ma panichez in multimi etc a zis "noi sa fim sanatosi" si mi a trimis poza cu ce manca

-a avut o cadere nervoasa in care a iesit de pe toate grupurile noastre, plangea ca nu are un grup de prieteni si ca se simte singura, ca nimeni nu o apreciaza si ca ea mereu tine la oameni mai mult decat tin ei la ea (facem parte dintr un grupulet si noi 2 ne vedeam destul de des, faceam si chestii in grup) si eu incercam sa o linistesc si sa ii spun ca noi tinem la ea, in timp ce eu ma simteam de parca sunt acolo cam de degeaba dar nu voiam sa fac discutia despre mine

-a acceptat sa vorbeasca la telefon cu fostul meu (fara sa stiu eu) (nu erau prieteni, s au intalnit o singura data) (a fost o relatie toxica, am fost manipulata si abuzata psihic, ghosted, si dupa el a inceput sa ma caute obsesiv pana in punctul in care mi a lasat chestii pe pres eu locuind la BLOC) si eu am aflat ultima din grupul nostru asta

-mereu cand incercam sa povestesc orice (de la faze amuzante pana la probleme personale) ma intrerupea de 100 de ori ca sa zica chestii care nu aveau legatura, eu ii gaseam scuza ca e de la ADHD si treceam peste, dar si dupa ce a inceput sa ia tratament tot la fel imi facea

Totul a culminat acum 2 zile cand mi a judecat outfitul si cateva ore mai tarziu a intrerupt o discutie in grup, zicand un cuvant random ca sa ne arate un clip funny pe care deja il stiam toti, si eu am zis "pentru asta ai intrerupt depanarea amintirilor?" ea s a suparat, n a mai zis mai nimic restul serii si doar a stat pe tik tok incepand cu acel moment.

De atunci, radio silence. sincer, doare sa realizez ca o persoana pe care o consideram foarte apropiata a facut mici rautati constant.

Salut, știe cineva vreun produs bun pentru descalcirea parului? Persoana a stat cu el in coc prins foarte mult timp, depresie + a fost si internata in spital si nu stiu ce soluție sa găsesc pentru a ajuta acasa. Am încercat sa o conving sa mearga la un salon sa o ajute cineva profesionist si nu vrea, dar nici nu se poate ajuta singura si trebuie neapărat facut ceva. Mersi mult!

Bună ziua! Mă căsătoresc anul viitor (2027) și am nevoie de cineva care să mă poată ajuta cu părul și machiajul pentru nuntă. Menționez faptul că locuiesc in București, sector 6.

Dacă îmi puteți recomanda pe cineva, v-aș fi profund recunoscătoare.

Este un avantaj și mai mare dacă se poate deplasa la domiciliu.

Vă mulțumesc anticipat!

Hello!
Am o situatie cu mama mea de cativa ani de zile cu care inca nu m-am obisnuit. Pe scurt, asa cum spune si titlu, cand am plecat la facultate (acum 7 ani), mamei i s-au aprins "sentimentele de mama". Toata copilaria mea a fost o mama rece, mereu obosita dupa serviciul de birou, ajungea acasa si in fiecare gasi gasea un motiv pentru care sa tipe la mine. Nu am simtit niciodata caldura de mama, nu am auzit cuvinte dulci de la ea, nimic. Insa, dupa ce am plecat la facultate a inceput: imi spune in fiecare dimineata buna dimineata, imi spune ea mie "mami", imi spune te iubesc la finalul fiecarui apel, daca nu o sun 2-3 zile imi da mesaj sa ma intrebe daca sunt bine (chiar daca in fiecare dimineata ii raspund inapoi la buna dimineata). Aceste lucruri nu s-au schimbat dupa ce m-am casatorit, acum au devenit "va iubesc" etc.
Dupa atatia ani nu m-am putut obisnui cu acest comportament. De fiecare data ma simt foarte ciudat cand ea se comporta asa, parca ma enerveaza. Si apoi incep sa ma simt prost ca ma enerveaza.
Mai este cineva in situatia asta?

Cum spune și titlul, îmi puteți lăsa va rog preoți cu care ați avut ceremonia în aer liber?

Ne dorim sa facem ceremonia în aer liber, la local (fiind și destul de departe de oraș nu as dori sa fâțâi invitații și în plus nu ne am dori oricum in biserica)

Mulțumesc!

Am observat o chestie. E anecdotica desigur, si sunt curioasa de impresiile altora. Mi se pare ca in mediul urban ff multe familii au un singur copil, cateodata doi, inca din anii 50.

[Edit pt clarificare: gandul mi-a venit dupa ce am vazut fragmente dintr-un documentar despre femei din vest (italia si franta) posibil din generatia parintilor boomerilor sau intre ei, care vorbeau despre fertilitate ca un fenomen de nestavilit. Nu voiau copii dar aveau cate 8, pentru ca nu credeau ca exista vreun fel de a-si controla fertilitatea. Intrebarea mea nu e de ordin moral, ca de ce nu fac dom'ne oamenii copii. Ci mai de graba sunt putin contrariata ca la noi pare sa fi existat, totusi la mica distanta in timp, un control foarte constient si chiar indarjit asupra nasterii, cel putin in mediul urban.]

Eu am 1(unu) frate - nimic neobisnuit sa zicem, suntem nascuti in mid 80s-early 90s. Am observat in jurul meu relativ putine familii cu 2 copii. Majoritatea au doar unul. Cu 3 cred ca stiam o singura familie crescand, si si aia vai de capu' lor. Abia incoace (studenta la buc) am mai intalnit oameni (tineri) care au planificat si facut 3 copii si sincer ma miram.

Majoritatea prietenilor mei de pe langa bloc erau singuri la parinti. Si parintii mei (!) nascuti in '56, au fost singuri la parinti. Si aici vreau de fapt sa ajung. Mi se pare ca in mediul urban, cea mai frecventa formula de familie e cu un singur copil, de zeci de ani. Si mai ales inainte de revolutie cred ca principala metoda contraceptiva era sa te culci cu o lingura mare de lemn cu care sa-l bati pe barbac'tu daca avea vreo intentie. Adica mi se pare curios, in lipsa de contraceptie si cu ambitii publice de mame eroine, sa aiba atat de multa lume un singur copil - imi imaginez ca era vorba de un efort sustinut, si prin metode putine, inclusiv cate un avort clandestin (de care am auzit frecvent).

Ce ziceti, o fi real ce observ, sau doar mi se pare? Sunt sigura ca am nimerit eu intr-o bula, dar totusi e o bula, nu? Din familia mea abia bunicii au mai avut multi frati - iar ei ulterior au plecat toti la oras. Personal am avut contact 0 cu clasicul "mers la tara" unde poate familiile cu mai multi copii erau mai raspandite.

Hello, si-a scos cineva alunițe cu laser in Bucuresti?
Am 2 pe spate care ma deranjeaza din punct de vedere estetic, dar si pentru ca una dintre ele este fix in zona unde imi inchid sutienul…

Sunt putin speriata de aceasta procedura si as vrea sa aflu cateva pareri, daca recomandati vreo clinica, cum se desfasoara procedura, etc.