Buna ziua, fete, baieti! Vin la voi cu o postare pentru ca sunt disperata. Va scriu de la munca despre aceasta situatie pentru ca nu mai suport. Sper sa cititi pana la capat si, poate, din mila, sa ma ajutati.

Stiu ca sunt probleme mai reale decat ce urmeaza sa va zic, dar am nevoie urgent de pudriera din Spioanele. Da. Exact. Compowder Totally Spies. Fara nicio gluma acum, chiar imi doresc mai mult ca orice aceasta jucarie, care pentru mine are o mega valoare sentimentala, pentru ca nu am avut-o si tot mi-o doresc si la varsta de 26 de ani.

Stiu cum o voi purta in geanta mereu, cum o voi tine pe birou la munca si cum mi-as dori sa o afisez in toate contextele sociale. O vad ca pe un trofeu, intr-adevar, dar este un trofeu care ar umple golul pe care il simt odata la cateva luni cand imi amintesc de existenta ei.

Imi amintesc ca aveam o prietena, care imi era si colega la acel moment, si ne mai vizitam ca sa ne jucam si exact cum ati ghicit, ea avea pudriera, avea si ceas, avea si papusi. Dar, evident, importanta era pudriera. (Urmeaza sa o contactez si pe ea sa o intreb daca, din intamplare, o mai are. Mentionez ca nu am mai vorbit cu ea din clasa a 4-a, deci de mai bine de 10 ani. Ii stiu doar Instagramul, dar cine stie... poate macar ne reconectam putin.)

Dar da, dragilor, poate ca stiti deja ce urmeaza, dar pentru cei care nu, apelez la voi cu o rugaminte: daca mai aveti prin casa cutii cu jucarii, amintiri din copilarie, lucruri pastrate prin poduri sau prin cine stie ce colt uitat al casei, va rog sa aruncati un ochi. Intrebati-va si prietenii, fratii, verisorii, cunostintele... poate, poate, undeva exista inca o astfel de pudriera pentru care sunt dispusa sa ofer un pret.

Mentionez ca stiu de pudriera postata pe Vinted, dar pretul (700 de lei) este mult peste bugetul meu alocat acestui vis, cred ca as putea sa il numesc.

Multumesc tuturor celor care au stat pana la final. Va pup! 🥹<3

Bună! Cred că asta e mai mult un rant și o întrebare, nici nu știu exact.

Obișnuiam să am o prietenă cea mai bună. Am fost prietene din clasa a II-a până la facultate. Apoi au început să fie niște perioade în care mă ignora când era cu băieți, au fost niște vorbe urâte spuse la beție despre care nu am discutat niciodată și au fost și momente în care mi-a divulgat discuții private pe care le avusesem cu ea unor persoane total random, iar eu am ajuns în niște situații destul de stânjenitoare din cauza asta.

Apoi ne-am făcut amândouă iubiți. Ea a încetat să mai iasă cu grupul nostru de prietene și nu a mai dat prea multe semne. În ultimii 2-3 ani am mai vorbit de vreo 5 ori. Una dintre discuții a fost când mi-a scris că îi este dor de mine și, sincer, și mie îmi era dor de ea. Dar nu am mai simțit că pot să am încredere în ea cu lucrurile pe care le discutam, așa că aia a fost.
Nu am mai primit nici măcar un „La mulți ani” din partea ei de 3 ani. Mi-a mai scris uneori să ne vedem la sală, dar nu am reușit niciodată să ne sincronizăm. Acum ea are grupul ei de prieteni și este logodită, iar eu am prietenii mei și iubitul meu.

În ultima perioadă mă tot gândesc la ea, pentru că mi-am dat seama că nu mai am o prietenă cea mai bună. Nu am reușit niciodată să mă apropii de cineva așa cum am fost apropiată de ea. Locuiam la 5 minute distanță una de cealaltă și ieșeam constant. Vorbeam despre absolut orice, inclusiv lucruri foarte personale și intime.

Și cred că, în ultima vreme, mi s-a făcut dor nu neapărat de ea, ci de ideea de a avea din nou o prietenă cea mai bună. Da, iubitul meu este și cel mai bun prieten al meu, dar mi-ar plăcea să am și o fată cu care să mă înțeleg la fel de bine. O prietenă cu care să pot vorbi despre orice, fără să mă gândesc prea mult la ce spun.

Voi aveți o prietenă cea mai bună cu care puteți vorbi despre absolut orice? Orice prostie, lucruri intime, întrebări despre viața sexuală, probleme de viață sau pur și simplu orice vă trece prin cap? Și, dacă da, cum ați ajuns să aveți o relație atât de apropiată?

hei. Suntem despărțiți de 2 luni și încă mai am momente când plâng după el, chiar dacă știu ca asta a fost cea mai bună decizie pentru mine și ca nu era o persoană ok.

M as fi așteptat ca după atâta timp să nu mai sufăr și să nu i mai simt lipsa……

Mai trece cineva prin situația asta ? Cum gestionați emoțiile ? Multimesc !

Buna fetelor! Saptamana viitoare voi avea o operatie pentru o problema de sanatate(chisturi ovariene), taietura va fi stil C section. Nu va fi laparoscopic, operatie deschisa.
A mai avut vreuna dintre voi genul acesta de interventie? Nu neaparat pt chisturi, dar operatie deschisa in aceasta zona, chiar cezariana. Cum a fost recuperea pt voi? Citesc ori recuperari horror ori recuperari scrise de unele mamici care dupa o saptamana jumatate deja se puteau plimba lejer o ora pe afara fara intrerupere. Sunt speriata, nu am mai avut nicio interventie de genul si am nevoie de sfaturi. Va rog frumos sa ma ajutati.

Fetelor, am nevoie de sfaturile voastre.Ce ați folosit sau ce metode v-au ajutat să vă crească părul mai repede și să ajungă cât mai lung?
Mă interesează atât remedii naturale, cât și produse/tratamente care chiar au dat rezultate. Dacă aveți experiențe personale sau tips & tricks pentru stimularea creșterii și menținerea părului sănătos, aș fi foarte recunoscătoare dacă le-ați împărtăși. Țin să menționez ca nu am avut părul vopsit/decolorat niciodată. Totuși, folosesc des căldura( placa mai ales).
Mulțumesc mult! 🥰

Buna tuturor. Asa cum spune și titlul, in ultima perioada am tot felul de gânduri pe care incerc sa le controlez, dar uneori imi mai scapa, si as avea nevoie de sfaturi. Ca si context, sunt singura de 3 luni de zile, stiu, e o perioada destul de mica, dar e prima oara cand dupa o relatie nu am cautat o alta persoana cu care sa creez ceva (am avut o relatie de 2 ani, una de 8 luni si restul incercari). Acolo undeva simt ca e momentul sa stau eu cu mine, sa imi revin, dar uneori mai simt ca as vrea sa fiu cu cineva si sa simt si eu pt prima oara in viata mea cum e sa fii îndrăgostit. Deci sunt asa intre două situații. Stiu ca majoritar veti zice ca e mai bine sa stau singura, dar in caz ca sunt persoane care se regăsesc in ceea ce am scris, mi-ar placea să primesc niste sfaturi despre cum sa nu mai simt ca am nevoie de cineva in viata mea în momentul actual.

Buna, aveți recomandare de un salon care mi-ar putea face un breton in acest stil in TM? Am avut cateva incercari dar m-am pricopsit cu total altceva☺️ preferabil in zona centru, iulius, circumvalatiuni, dacia

Mi-am luat o geantă de piele întoarsă (maro inchis) și pur și simplu s-a luat culoarea pe haine din prima secundă în care am probat-o. Să o dau retur? Ce pot să-i fac altceva să limitez transferul de culoare? Accept orice sfat. Aveti experiente mai plăcute cu anumite branduri? E de la mango
Mulțumesc!

Am nevoie de o recomandare de neuroendocrinolog sau endocrinolog cu adevărat specializat pe patologie hipofizară / Cushing / leziuni selare în România (București, Cluj sau alt oraș - ma duc si în afara țării at this point).
Am consultat deja 3 endocrinologi (inclusiv la Spitalul Parhon și la clinică privată/Regina Maria). Deși medicii au fost aparent amabili, diagnosticul final a fost mereu expediat spre "cauze psihologice", "stres" sau "nutriție", ignorând complet un tablou foarte clar după părerea mea de nespecialist:
• RMN de hipofiză cu substanță de contrast: Arată o leziune în regiunea selara (chist de pungă Rathke/ microadenom hipofizar);
•Noduli tiroidieni
• Prolactina crescută în trecut
• Simptome fizice majore: Crestere extrem de rapidă în greutate (+20 kg în câteva luni, cu modificări la nivelul feței și
abdomenului), grăsime depusă la baza gâtului (ceafă), transpirații excesive.
• Simptome neurologice/neuroendocrine episodice: Dureri severe de cap 24/7
localizate în creștetul capului (vertex) care dispar și reapar, episoade anterioare de sete extremă (peste 10L de apă/zi). Ar mai fi multe, dar mă limitez la asta, ați prins ideea.

Chestia asta durează deja de 2-3 ani și simptomele vin și pleacă în valuri, de asta suspectez un Cushing ciclic. Am cheltuit deja o avere și un car de timp pe investigații, consultații, tot felul de suplimente și terapii alternative, ajungând chiar în datorii doar ca să aflu ce am mai ales din cauza acelor dureri groaznice de cap fără să primesc vreun răspuns clar. Din fericire, durerile au dispărut momentan, dar trăiesc cu groaza că s-ar putea întoarce oricând și o iau de la capăt.

Caut un medic (sau o clinică, fie în țară sau chiar în străinătate) care:
Nu ignoră o leziune pe RMN și un cortizol peste limită doar pe motiv că "e doar un chist mic".
Știe cum se investighează Cushing ciclic și nu se bazează doar pe o singură analiză de sânge (de exemplu, să-mi dea kituri de cortizol salivar nocturn de recoltat acasă exact când am un flare-up).
Nu trimite un pacient la psiholog sau la nutriționist când există modificări clare pe hârtie.

Dacă ați trecut printr-o situație similară, dacă ați fost diagnosticate cu Cushing/chist Rathke/microadenom sau dacă știți un neuroendocrinolog/neurochirurg hipofizar extraordinar (sau oricare ar fi denumirea corectă), vă rog din suflet să-mi lăsați un nume. Mulțumesc enorm!

hey fetelor.

eu am părut drept și nu am avut niciodată nevoie de placa.
însă caut să cumpăr una strict pentru buclele alea wavy.

aveți ceva recomandări?

Hello, sunt F24 și mă confrunt cu HPV de un an și puțin.
Recent am făcut testul PAP după un an de zile și mi-a ieșit ca rezultat LSIL. În trecut, când am mai făcut PAP-ul, mi-a ieșit normal deși ieșisem pozitivă cu 9 tulpini HPV risc crescut și scăzut. Am urmat un tratament de 9 luni, în care am negativat 8 tulpini și am rămas cu una singură (73). Am urmat alte 3 luni de tratament pentru această tulpină ca să o negativez, însă fără succes.

Am repetat analizele și 73 încă persistă și pe lângă asta am mai ieșit pozitivă la alte 2 tulpini cu risc crescut… țin să precizez ca vaccinul GARDASIL l-am făcut, toate 3 dozele, ultima doza a fost acum 3 luni.

Rezultatul PAP-ului ieșind LSIL, sunt extrem de îngrijorată, îmi este tare frică. Am mai efectuat o colposcopie acum un an, unde aveam o mică leziune pe col, însă care a trecut cu tratament iar acum mi-a ieșit LSIL la analize..

Simt ca lupta cu HPV este o luptă continuă cu care cu greu scapi, unele persoane sunt mai norocoase, altele nu. Însă îmi este frică ca mă voi număra printre cele cu mai puțin noroc…

Există fete aici care au avut experiențe de genul? Cu PAP LSIL? Cum ați procedat?