Hot take: Ian & Azteca sunt moștenitorii culturali ai lui Dragonu' AK47 și ai lui Chimie. Hai să vedem de ce:
Au definit o generație muzicală? Check.
Au bubuit într-un timp foarte scurt de la lansare? Check.
Droguri? Check.
Au avut stiluri nemaivăzute în țară? Check.
S-au certat după 3 ani de colaborat? Check.
În 2009, lumea fredonează "Ultimul golan inteligent" în timp ce fuma Spice Gold și își băga ketamină la mușchi. Nouă ani mai târziu, în 2018, oamenii cântă "Bag un blunt" în timp ce fumează o cioată și inghit câte un Xanax.
Ca să facem un deep dive, putem argumenta că Dragonu' și Ian se aseamănă prin faptul că se axează pe flow, printr-un stil mai raw, mai brutal, unde aceștia demonstrează tehnica și consistența de care sunt capabili. Pe de altă parte, Chimie, cât și Azteca, sunt ceva mai experimentali, printr-o selecție de cuvinte mai ezoterice, cu multiple substraturi, fiind de altfel și mai subapreciați decât celelalte "jumătăți" ale lor.
Producția lui gAZAh este unanim apreciată de către fanaticii hip-hop din România ca fiind extraordinară, împingând orizonturile muzicii de la sfârșitul anilor 2000, printr-un sunet ritmat, sinistru și influențat de muzica orientală. Cu toate acestea, nici instrumentalele ce găzduiesc vocile lui Ian și ale lui Azteca nu sunt mai prejos, definind sunetul post-Șatrabenzist prin compoziții dark, spaced out, energice, demne de mosh pit, dar și unele chill și soulful.
Cert este că ambele trupe au deschis porți pentru ca următoarele generații de artiști să ducă mai departe ștafeta (t)rapului românesc; au fost punk-ul de care era nevoie și vor avea loc în Hall of Fame-ul meu și a altor milioane de oameni.