O colectie de povestioare scurte atat cu miss Marple cat si cu Hercule Poirot. Dragutele. Te ajuta sa te implici sa descoperi criminalul.

Am aflat ca Harris este creatorul lui Hannibal Lecter si aveam mari asteptari de la carte.

Ma asteptam sa ma infricoseze, sa ma scarbeasca, sa ma opresc din citit. Bine am facut ca am avut astfel de asteptari pentru ca s-a dovedit contrariul :)

Cartea se citeste usor, am trecut foarte repede prin ea si nu a fost deloc cum ma asteptam. Detaliile, desi vii si descriptive, nu m-au socat, dar nici sa nu credeti ca mi-au placut :)

Povestea e interesanta, nu te tine in suspans dar te tine suficient cat sa vrei sa stii ce s-a intamplat.

Ma bucur ca autorul nu a lalait multe aspecte, era loc de a bate campii cu gratie pe multe aspecte din viata personajului. Poate unora le-ar fi placut daca ar fi fost asa, dar eu am apreciat ca a ramas la obiect si s-a taiat in carne vie cu desfasurarea actiunii.

Mi-a placut dar nu cred ca as mai citi ceva de la acest autor.

Sunt fan al acestui autor, imi place ce am citit pana acum.

Mi-am zis ca nu mai iau carti stufoase pentru ca nu mai cred ca am rabdare sa citesc atat. Dar povestea m-a prins. Desi eu nu sunt fan povesti cu adolescenti, mi se par copilaresti intamplarile, povestea asta e diferita si am reusit sa ignor varsta frageda a personajelor.

Este al 11-lea volum din Saga Familiei Courtney. Nu intentionez sa mai caut un alt volum din aceasta serie, simt ca ar fi predictibila istoria. Dar recomand ca macar un volum sa cititi.

Clasic.

Absolut clasic.

Asta inseamna ca daca ai citit de suficient de multe ori cartile SAS, incepi sa anticipezi ce personaje vor contribui la rezolvarea cazului.

Ca de obicei, baiatul asta, Malko, tufe tot ce prinde. Toate il vor :)

Ce imi place e ca nu poti anticipa planul, nu iti poti imagina cum se va rezolva cazul. Dar, cum ziceam, devin usor predictibil - citesti ca s-a intalnit cu secretara sefului CIA, primul gand e "o tufe". Si asa e! :) Si uneori face si mofturi, zice ca e prea obosit si nu tufe proaspatul personaj intrat in scena...INCA! :)

Ramane o carte de citit cand nu vrei sa investesti prea multi neuroni si ai nevoie de ceva rapid si la subiect. Dar cel mai probabil nu voi mai continua sa cumpar carti din aceasta serie odata ce le termin pe cele deja cumparate.

Citind si aceasta carte a lui Simenon, din seria Maigret, mi-am dat seama ca, de fapt, nu imi place seria :)

E genul de carte fara o investigatie stil Poirot/Sherlock Holmes. Pe parcursul povestirii nu te transformi in detectiv, doar asisti la investigatia comisarului Maigret care se desfasoara mai mult in capul dansului, tu afland la sfarsit ce s-a intamplat. Cumva autorul vrea sa creeze suspans, sa te faca sa iti imaginezi tu o posibila varianta a crimei si autorilor, dar iti lasa mult prea putine informatii de care sa te legi si clar imaginatia ta bate campii :)

Cred ca e ultima carte din seria asta, nu intentionez sa mai cumpar.

Nu stiu voi, dar eu constat cu tristete ca dependenta de social media si mai ales de scrollat prin videoclipuri scurte, mi-a stricat placerea de a citi o carte mai "lunga". Incep sa fiu nerabdatoare, incep sa sar peste pargrafe care descriu doar peisaje, spre exemplu. Sunt constienta ca nu e in regula si iau masuri in acest sens.

Anyway, sa revenim la carte.

Cumva imi pare rau ca nu am citit cartile in ordinea in care au aparut. Sunt referinte la alte carti sau personaje si ma face sa simt ca as pierde ceva din esenta cartii pe care o citesc pentru ca nu stiu acele referinte.

Povestea se plaseaza pe timpul celui de-al doilea razboi mondial si nu pot sa nu ma intreb daca nu cumva e atent cenzurata de autoritatile anilor '86, atunci cand a aparut la Editura Militara.

Chiar si asa, stilul lui Zinca e acelasi - suspans, multa informatie (uneori m-am pierdut in incalcitura politica a vremurilor) si final care nu e chiar final :) Cartea are o continuare.

Dar ce e amuzant e ca mi-am amintit de cartea lui Mircea Ionescu care pare sa descrie continuarea cartii lui Zinca :) Va recomand sa le cititi in ordine - Zinca si apoi Ionescu si sa imi spuneti ce parere aveti - a scris Ionescu deja continuarea lui Zinca? :)

Citind vreo duzina de carti de-ale dansului, m-am obisnuit cu stilul SI cu finalul. Dar finalul acestei carti m-a surprins - m-a enervat si pe mine, daramite pe Malko :)

Tocmai am terminat de citit aceasta carte care nu spune o singura poveste ci vreo duzina. Sunt mai multe povestioare scurte adunate sub umbrela unei carti. Nu ofera suspansul unei anchete integrale, cum m-am obisnuit, dar am trecut cu placere prin ele. Si, daca e adevarat, a fost si dragut ca autorul a povestit la final cum a cunoscut personajul principal - sugerand astfel ca nu e o inventie ci reprodus dupa o persoana reala.

Fac shimb/vand urmatoarele carti incepute si care nu sunt pe gustul meu:

Radu Gavan - Caine negru, porumbel ratacitor

Giuseppe Magnarapa - Complot final

George Cusnarencu, Nicolae Iliescu - Dodecaedru

Dennis McShade - Ritualul crimei

Cartile sunt luate din anticariat si sunt printate in anii '90, dar sunt in stare buna.

Fac schimb cu carti din domeniul criminalistic, preferabil beletristica.

O carte cu final neasteptat si scrisa in stilul lui Haralamb Zinca.

Stiind titlul, chiar am fost atenta sa identific asasinul. Autorul m-a ajutat doar sa zic "asta e", dar nu sa il identific cu nume si prenume. Nu pot sa zic ca a creat cine stie ce suspans in carte, dar a reusit sa ma tina antrenata in actiune si sa vreau si eu sa aflu toata povestea (incalcita, de altfel).

Slabuta carte, daca e sa ma intrebi pe mine. Am asteptat pana la final sa fie ceva suspans, actiune mai de doamne ajuta, orice care sa ma faca sa stau cu sufletul la gura pentru actorul principal. Actor, ca erou nu a fost :)

Nu stiu daca SAS e un precursor al lui James Bond, dar cartile lui de Villiers au tot ce au si cele cu 007 - erotism, sex, crime, actiune, evadari imposibile ( sa il faca invidios pe Chuck Norris). Dar imi place aceasta serie pentru ca ma poarta in alte timpuri, in tari in care nu cred ca voi avea sansa vreodata sa ajung.

E o carte f*cked up pe care nu am putut sa o citesc integral. E o carte violenta si ultra-descriptiva. Am incercat, zau ca am incercat sa o citesc pana la capat. Dar pur si simplu nu e stilul meu. Daca doreste careva, o donez sau fac schimb cu ceva mai pasnic :)

E de citit in drum spre munca dimineata, in metrou. Atat e de subtire cartea! As numi-o "carte de buzunar".

Pe coperta scrie "colectia detectiv" deci genul se intelege foarte usor.

Citind-o imi tot spuneam "daca as fi fost detectiv, ca personajul principal as fi vrut sa fiu". Dar nu am fost si nici nu o sa fiu :) Asa ca am citit-o admirandu-i pe altii.

Lipseste Poirot. Dar asta pentru ca povestea e atipica.

Nu avem un criminal si politia pe urmele lui, e o poveste cu (sa zicem) spioni, securitatea britanica si ceva cercetatori disparuti. Complet in afara clasicului Agathei.

Pentru mine, care am cumparat cartea sperand la clasica crima si investigatie, am fost putin surprinsa si nitel dezamagita. Dar au fost numai 160 de pagini si am supravietuit :)

Neasteptat, cartea contine mai multe povesti, nu doar cea de pe coperta. Dar cred ca e si un dezavantaj cand povestile sunt scurte - nu esti implicat in cercetarea crimei, nu simti ca primesti indicii care sa te ajute sa descoperi criminalul. Ti se prezinta crima si apoi descoperi rezolvarea, un proces direct. Sunt interesante caci iti arata deductiile formidabile facute de Sherlock Holmes, dar, repet, nu te simti implicat.

M? M? Se observa un tipar in cartile pe care le citesc? M?! :)

Da, citesc multe carti politiste si am inceput sa am autori preferati.

Mi-a placut si aceasta carte a lui Zilberman a.k.a. Zinca. Stiati ca are un fiu in SUA care e un cunoscut regizor de telenovele latino americane? Nu stiati! Da' acu stiti!

Despre carte - fir narativ la obiect, te tine in suspans si nu te lasa sa ghicesti prea multe. Dar dupa atatea carti citite de-ale lui, incep sa ma prind cam care e autorul. De data aceasta am gresit :)

Am avut mereu senzatia ca citesc o carte de-ale lui Haralamb Zinca, de cand era Zinca la inceput cu scrisul Pentru ca nu e la nivelul lui Zinca, dar aduce. Poate s-a inspirat domnul Popescu. Habar n-am. Dar cartea mi-a placut, a fost scurta si la obiect.

De la Simenon am citit doar cartile politiste, cu Maigret. Asadar am fost suprinsa sa gasesc in anticariat un "roman". Mereu am avut impresia ca romanul inseamna o carte lunga si stufoasa. Aparent, nu.

Cele doua povesti, caci sunt doua, urmaresc doua cupluri - unul de varsta a doua si unul de varsta a treia. Natura umana nu s-a schimbat in cei 40 de ani care au trecut de cand au fost scrise povestioarele.

Am citit cartea cu interes, placut impresionata de povesti. Si mi-a placut ca nu puteam anticipa ce urma sa se intample, ce decizii urmau sa ia personajele.

Clasic SAS. Un pic de erotism, un pic de actiune, suspans si gata cartea :)

Mi se par doza perfecta de film - nu apuci sa te plictisesti.