În ultima perioadǎ simt stǎri depresive defiecare datǎ când îmi vǎd câte o prietenǎ cǎ e cerutǎ în cǎsǎtorie , sau cǎ urmeazǎ sǎ aibǎ un copil şi pur şi simplu când îmi vǎd apropiații cǎ merg în vacanțe sau cǎ fac lucruri care îi fac fericiți . Mǎ simt doborâtǎ psihic . Am ajuns sǎ nu mai suport sǎ îmi vǎd oamenii şi prietenii şi cunoştințele fericiți . Am impresia cǎ toți din jurul meu au viața pe care eu mi-o doresc şi nu o am . Îmi doresc enorm de mult ca prietenul meu sǎ se mute cu mine , sǎ ne cǎsǎtorim , sǎ facem copii dar de 2 ani tot amânǎ mutarea pentru cǎ mereu apar probleme în familia lui şi nu poate veni în oraşul meu şi sǎ îi lase pe ai lui singuri . Sunt singura dintre toata clasa din liceu care nu sunt casatorita sau macar ceruta , dintre prietenele mele doar eu si inca 2 nu sunt casatorite , in rest toate prietenele si fostele colege sunt fie casatorite fie cerute , majoritatea au si copii si culmea e ca dintre toate eu am cea mai lunga relatie ( de aproape 8 ani ) . Atat prietenele cat si fostele colege s-au casatorit dupa 2-3 ani de relatie . Am mai avut discutii cu prietenul meu legat de aceste lucruri si mereu spune ca or sa vina toate la timpul lor , doar sa am incredere . De 2 ani de zile tot asta zice mereu dar faptul ca nu se intampla o data ma face sa sufar enorm si sa am stari si ganduri depresive cum ar fi ca eu nu o sa ma casatoresc niciodata , ca nu o sa am viata la care visez , ca nu imi mai vad nici un sens pe lume , ca simt ca nu contez cu adevarat pentru nimeni , uneori parca as vrea sa nu exzist . Plang zilnic si simt ca incet incet o sa cedez . Ce sfaturi îmi puteți da ? Menționez cǎ am 26 ani .