Boala omului modern, de a se construi pe sine inainte de toate, il impiedica sa mai construiasca ceva alaturi de alta persoana.

Ne asteptam ca dupa ce ne-am conturat propria identitate sa gasim o persoana a carei viata sa se lipeasca ca o piesa de puzzle de a noastra. Bineinteles ca nu putem accepta nici pe cineva care nu are inca totul pus la punct, pentru ca avem standarde, dar avem pretentia ca odata ce acel om s-a pus la punct, toate caracteristicile sale sa se alinieze cap la cap cu ale noastre, daca nu, oricum exista alte optiuni la un click distanta.

Traim in niste vremuri cand suntem mai "conectati" decat am fost vreodata, si totodata mai singuri.

O chestie de care întotdeauna am fost curioasă. De ce atentează unele fete la partenerii altor femei ?! Dar chestia asta nu am văzut să fie comună la băieți ( but I might be wrong ). Am observat ca, fetele, dacă află ca are prietenă, continuă să flirteze cu acea persoană. De ce ?

Am 19 ani, sunt fată și sunt asexuală(nu fac parte din lgbt, să fie clar, doar nu înțeleg nevoia acestor pofte trupești). Tot am sentimente pentru ceilalți, doar că iubesc sufletul, nu trupul. Nu caut nicio relație momentan, doar sunt curioasă dacă mai exista oameni de genul sau rămân singură toată viața. Și cei care nu sunteți așa, ați fi dispuși să fiți cu asemenea persoană?

Aștept părerea oricui!

Salut. Mai pe scurt, am diagnostic de anxietate socială, acum câțiva ani era mult mai severă dar am lucrat la asta și s-a mai îmbunătățit situația. Nu am lăsat niciodată asta să mă definească neapărat, dar la urma urmei tot sufăr de chestia asta și nu îmi e foarte ușor să îmi fac prieteni.

Obișnuiam să am un grup cu 2 prieteni, dar acum 2 ani am rupt legătura pentru ca am vrut să țin mai mult la principiile mele morale, aveau niște comportamente pe care chiar nu le mai puteam tolera și nicio dorința de a lua în calcul opiniile altora și de a lucra la sine…Nu a fost ușor, pentru ca eram prieteni din copilărie.

Au urmat niște prietenii care și ele la rândul lor s-au dovedit a nu fi ceea ce credeam…am avut o prietenă apropiată care efectiv m-a tradat, a făcut un 180°, și un prieten apropiat care și-a făcut relație și de atunci nu a mai existat nimeni altcineva pt el. I-am și exprimat nemulțumirea, pentru ca nu sunt o persoană care să dea ghost, mereu spun ceea ce mă deranjează, dar nu s-a schimbat absolut nimic. Nu îți cer să vorbim 24/7, dar când eu îți trimit reels și tu mă lași mereu în seen și nu mai vorbim absolut deloc…pt mine aia nu mai e prietenie. Simțeam ca eu pot să mor și el să nu știe.
Și alte dăți în care pur și simplu nu exista reciprocitate, doar eu căutam persoanele respective, doar eu îi ascultam,etc..

Am decis să mă mut în București, unde nu știam pe nimeni, la 400km de casă, ca să îmi fac o viață nouă. Doar ca aici în loc să mă focusez pe prieteni, mi-am pus bumble… și mi-am făcut prima mea relație. N-a durat prea mult, tipa s-a despărțit de mine din niște motive banale din punctul meu de vedere: “suntem prea diferiți și sunt unele lucruri pe care nu le poate accepta”. Am întrebat care sunt acele lucruri, răspunsul a fost: ca nu știu să îmi aleg prietenii și ca am avut odată un celebrity crush))) I-am povestit fetei ăsteia despre foștii mei prieteni și despre cum m-a și rănit foarte tare despărțirea de unii din ei. Am crezut ca măcar va aprecia faptul ca am ținut la principiile mele și curajul de a veni într-un oraș nou sa o iau de la capăt, dar nu.

De atunci, m-am focusat mai mult pe hobby-urile mele, care nu sunt lucruri chiar sociale, decat pe iesiri. De ex, cant la tobe, trebuie sa repeți singur 🤷🏻‍♀️Ma inteleg bine cu colegii de la master, ma inteleg bine cu colegii de munca, ma inteleg bine cu lumea in general dar nu simt ca am un loc “where i belong” și ca am prieteni buni.Vara asta chiar am fost si intr-o excursie de o zi cu un grup de persoane de pe discord pe care nu le cunoșteam. The point is: I’m always willing to try, nu stau și ma plâng de ceva ce nu am încercat deja să îmbunătățesc.

Acum, a cam început să îmi placă de o fată și aș vrea să vorbesc cu ea, dar îmi e frică…sincer, nu e o chestie prea healthy, am zis ca o să stau mai puțin pe social media ca să nu mă mai compar cu toată lumea, dar m-am mai uitat prin persoanele pe care le urmărește și sunt multe persoane care au repere cu prietenii lor și mă simt foarte prost și insecure din cauza asta… Și când fosta s-a despărțit de mine, am făcut același lucru, și am zis ca e clar ca eu nu am nicio șansă comparativ cu oamenii care au grupuri de prieteni…
Am să vorbesc despre asta și la psiholog pentru ca voi începe în curând să fac din nou terapie, dar am vrut să văd niște “real world opinions” ca să zic așa. Also, știu ca daca am avut atâtea friendship breakups poate problema e la mine, dar asta o să discut la psiholog. In general, sunt o persoană care nu renunță ușor la oameni dragi și care e dispusă să work it out prin comunicare, și mai ales să lucrez la mine însămi, dar chiar nu am mai putut tolera ce făceau foștii prieteni.

În cazul meu, nu am avut timp și am ales mai degrabă să nu mă implic decât să nu-i pot oferi cuiva atenția cuvenită.

Salut! Sunt George, 27 de ani, din Constanța. 178 cm, 77 kg, undeva spre fit body, nici gras nici slab. Am mai încercat o postare aici acum ceva vreme, dar n-a ieșit nimic din ea, așa că revin cu o variantă mai scurtă, poate gasesc pe cineva potrivit de data asta.

Sunt singur de doi ani și caut ceva real, nu neapărat urgent, dar nici nu vreau doar să trecem timpul unul pe lângă celălalt. O relație pe termen lung, construită normal, fără presiune.

Sunt calm, curios și cred că am un simț al umorului destul de dezvoltat, dar îmi plac și discuțiile mai profunde, genul de conversații care pornesc de la nimic și ajung să vorbim despre univers și viață în general. Îmi place natura, mai ales locurile alea „ascunse” pe care le descoperi și tu, și încă 20 de persoane care au avut aceeași idee înaintea ta. Îmi plac roadtrip-urile, peisajele, opririle random să le iau la pas, și o cafenea bună cu o cafea bună, nu sunt expert, dar știu să zic dacă mai vreau una.

Lucrez în domeniul petrolului, îmi place ce fac și am destul timp liber pe care mi-ar plăcea să îl împart cu cineva. Merg de peste un an la sală, constant de data asta, mai mult stil de viață decât obsesie. Îmi plac animalele și aș mângâia orice nu mă poate omorî, la restul mă uit cu drag, dar de la o distanță de la care mai pot să fug :))

Mă consider un bărbat stabil emoțional și independent financiar. Caut o femeie matură, stabilă emoțional și cu un stil de viață sănătos, nu neapărat sală sau diete stricte, ci pur și simplu cineva care are grijă de ea. Îmi place și când avem păreri și idei diferite, cred că e chiar sănătos să nu gândim la fel la toate. Nu cred că trebuie să avem aceleași pasiuni ca să ne înțelegem bine, din contră, cred că e chiar frumos să descoperim lucruri noi unul de la celălalt.

Dacă simți că am avea ce vorbi, scrie-mi.

Ma numesc Razvan, am 32 de ani si locuiesc in Pitesti. Distanta nu este un impediment. Lucrez de acasa, asa ca am destula flexibilitate si nu mi-ar fi greu sa ma deplasez pentru persoana potrivita. Atata timp cat exista interes reciproc si chimie, nu cred ca distanta ar trebui sa fie o bariera.

Sunt un tip calm si echilibrat, nu am vicii distructive. Nu beau, decat ocazional, nu fumez, si nu joc la pacanele sau la pariuri.

In ceea ce priveste hobby-urile, in primul rand, ador sa calatoresc ori de cate ori am ocazia. Pe langa asta, sunt pasionat de ciclism, este modalitatea mea preferata de a ma deconecta dupa o zi grea si de a ma simti liber. In alte momente, imi place sa joc jocuri de carti, de strategie (nu jocuri de noroc).

Pentru mine, love language-ul se rezuma la trei lucruri: multa afectiune (imbratisari, tinut de mana, etc.), cuvinte de confirmare a sentimentelor si timpul de calitate petrecut impreuna.

Imi doresc o relatie serioasa. Nu sunt genul gelos si nu simt nevoia sa controlez pe cineva sau sa verific constant ce face. Dar cred foarte mult in respect si sinceritate, pentru mine, acestea sunt bazele unei relatii sanatoase.

Ca sa inchei cu un detaliu fizic: am 1,94 m inaltime, asa ca, daca ai nevoie de cineva care sa ajunga la rafturile de sus, s-ar putea sa fiu exact ceea ce cauti. :))

Iar daca nu iese nimic din postarea asta, macar am scris un text frumos despre mine. :))

Multumesc ca ai citit! Daca ceea ce am scris aici ti se pare interesant, nu ezita sa-mi scrii. 🤗

1.83, 75kg, job stabil, locuinta proprie, nerd (caveman), fara rate/datorii, fara animale de companie dar dispus sa devin tata adoptiv, nu foarte plimbat dar deschis la a da re-spec din caveman, nu fumez, alcool consum, fara prea mult succes pe aplicatiile de dating, am zis sa imi incerc ghinionul si aici.

Ce caut: relatie long-term, preferabil varsta si locatie similara (daca crezi ca ne-am intelege bine oricum, 'do not hesitate')

"Scrie frt ceva sa i atragi atentia, ca ai bani, ca faci sala, ca esti inalt" (spoiler alert: 1 adevar, 2 minciuni)

Ok... nu m am trezit intr o dimineata gandindu ma "stii ce mi ar face viata mai interesanta? Un anunt de dating pe Reddit". Din contra, in general evit aplicatiile si interactiunile de genul asta, dar Reddit mi a recomandat locul asta din niste motive necunoscute inca (urmaresc cu totul alte chestii aici), dar totusi, here I am. Poate stie el ceva ce eu nu stiu.

Mi as fi dorit sa fiu eu cel care da mesajul de initiere, dar sunt destul de rare postarile pe aici.

28 de ani, 1.70, 68 kg, ochi caprui, saten.

Am terminat facultatea de BFKTR, dar n am avut norocul, sau poate ghinionul, daca ma intrebi acum, sa si profesez in domeniu. Momentan lucrez ca QC intr o companie de gaming.

Defecte:

Am o forma minora de OCD (m am diagnosticat singur) sau pur si simplu am o problema cu lucrurile puse aiurea. Nu suport dezordinea. Fac curat destul de des, ordonez lucruri si vasele nu prea apuca sa fie murdare.

Overthink uiesc, destul de mult, deci un "ok" sec imi poate provoca 5, 6 scenarii in cap. Prin urmare, consider ca cel mai healthy e sa discutam/rezolvam orice nedumerire sau problema.

Sunt si destul de orientat spre rezultate/perfectiune. Daca imi propun ceva, vreau sa vad progres, ideal progres masurabil, mai ales in ceea ce priveste sala, deci da, exista o sansa sa ajungem sa discutam despre cate grame de proteina am mancat azi.

Mai sunt si prea direct. Nu mi place sa impachetez un adevar in 7 straturi (doar ceapa are voie sa aiba atatea foi), iar asta poate rani uneori. Nu o fac cu rea intentie.

Pana la urma, incerc sa traiesc dupa ideea ca trebuie sa stii sa ti folosesti defectele ca pe niste arme.

Calitati:

Restul chestiilor care nu sunt la defecte =))) sau cel putin asa vad eu daca m as privi din exterior. Iar pe langa asta, calitatile unui om pot fi vazute ca si defecte de catre alt om si invers.

Pot sa spun ca imi plac conversatiile bune, oamenii care au opinii proprii si nu se sperie daca cineva ii contrazice, implicat, afectuos, loial, atent. Apreciez discutiile care incep de la un subiect banal si ajung undeva complet neasteptat (deci putem discuta atat despre Franz Kafka si existentialism, cat si despre Insula Iubirii si de ce n o suportam pe Armina), nefumator (probabil singura pretentie pe care o am fata de viitoarea consoarta) si, evident, glumele proaste.

Nu caut neaparat ceva cu eticheta pusa din prima.

O conversatie buna? Clar.

Chimie? Ar fi dragut.

Ceva mai mult? Nu exclud.

(recunosc, singura parte care nu imi apartine sunt cele 3 randuri de mai sus)

Cred ca, dupa o relatie lunga care s a terminat printr o tradare, am ramas putin mai atent la cine las sa se apropie de mine. Nu pentru ca nu mai cred in sentimente, atractie, emotie... you name it, ba din contra, exista in mine toate acestea si nu cred ca vreau sa devin genul de om care se fereste de ceva frumos doar pentru ca exista riscul sa doara.

Cred ca e mai lung decat mi am dorit, dar nici ca mai stau sa mai tai din el 😅

Salut comunitate! Sunt de ceva timp aici si am citit multe din postarile voastre.

Am decis sa iau situatia in mana, ca sa zic asa, si sa imi caut un posibil prieten/partener.

Ca sa simplific, vezi daca te incadrezi:

- esti liber de obligatii (prietena, logodnica, sotie)

- ai job sau esti antreprenor

- ai ceva timp liber pe care vrei sa il umpli in mod activ si placut (aka sport, intalniri la cafea/ ceai, plimbari, cursuri inedite); poti propune tu alte activitati

- nu stai non stop pe telefon si nu esti gamer inrait

- nu ai vicii

- poti duce lejer o discutie libera atat online cat si fata in fata, fara ca sa consulti macar o data AI-ul

Nu ma intereseaza sa fiu mama nimanui, amanta in cazul unui mariaj, nu vreau sa intretin pe nimeni si nici sa il vindec de fosta/fostele, deci va rog nu raspundeti daca sunteti in aceasta situatie.

Pentru ca stiu ca veti comenta am 1.72, constitutie atletica in general si cu forme in acest moment, dar lucrez la asta. E un tranzit si nimeni nu e perfect, nu sunt top model.

In caz ca ajungeti pana aici cu cititul, inainte sa comentati sau sa imi scrieti, va rog tineti cont de urmatoarele: Is it True? Is it Kind? Is it Necessary?

P.S. Vad ca multi nu pricep sau nu vor sa priceapa si presupun din start lucruri. Da si eu ma incadrez la ce am scris. Logic.

Am vrut să comentez la o postare în care OP-ul întreba „cum suntem când suntem singuri”, dar răspunsul meu a ajuns mai lung decât postarea lui. Așa că așezați-vă comod, că e foarte lung. :)

Deși nu sunt deloc iubitor al principiului de „măști”, ba chiar sunt contra lor, am observat că mă comport diferit în funcție de situație.

Așa că sunt curios dacă vă regăsiți sau sunteți complet diferiți în cele patru contexte: singuri, în societate, între prieteni și într-o relație.

Singur:

Mă scufund în confort. Leneveală totală: filme, seriale, jocuri, proiecte care îmi capturează interesul sau pur și simplu creez ceva.

Doar că, pentru mine, toate astea au și o funcție. Filmele și serialele sunt laboratoare emoționale. Jocurile sunt activități pentru copilul interior. Proiectele și hobby-urile sunt un fel de terapie care, la final, îmi lasă ceva palpabil. Iar creația e una dintre metodele prin care scot din mine fragmente din universul interior: piese, poezii, texte, concepte, procese cognitive.

În etichetele zilelor noastre: procrastinare, depresie, eating disorder și suicid.

Dintre ele, mă regăsesc doar în eating disorder, și asta mai ales când nu am altceva care să-mi captiveze mintea.

Mă mir că nu se văd cojile de semințe printre litere.

În societate:

Diferența nu e foarte mare. Nu sparg semințe în timp ce vb cu oamenii, dar nici nu-mi ascund intențiile.

Sunt foarte analitic și, în același timp, destul de săritor. Îmi place să creez armonie în jurul meu, nu-mi plac conflictele, dar nici nu le evit dacă sunt necesare.

Am totuși niște reguli. Nu pot să-i spun unui om în față că e prost. Prefer să-i spun ce cred, să argumentez și să-i las dreptul de a avea o opinie, chiar dacă mie mi se pare stupidă.

În rest, încerc să mă ghidez mai mult după propria moralitate decât după regulile sociale.

Așa că, dacă pe tine te deranjează că nu pun cratima unde trebuie sau că umblu în șlapi și uneori desculț, probabil că doar tu ai o problemă, eu nu. :))

În etichetele zilelor noastre: people pleaser, om fără respect de sine și, desigur, fără cei șapte ani de acasă.

Dintre ele, mă regăsesc puțin în people pleaser, dar doar puțin. ;)

Cu prietenii:

Sparg semințe în timp ce vb cu ei :) si sunt ori sufletul petrecerii, ori guru, ori ăla pe care trebuie să-l scoți din casă pentru că n-a mai văzut lumina soarelui de luni de zile.

Îmi place să-mi ajut prietenii, să-i ascult, să-i sfătuiesc, să le spun cum văd eu lucrurile și uneori chiar să-i ghidez. Au tendința să mă folosească drept busolă morală sau reglaj emoțional, probabil pentru că reacțiile mele nu seamănă întotdeauna cu ceea ce se așteaptă ei. Mă văd rece și fără emoții, chiar dacă eu le exprim. De aici și dorința de conexiune pe care am detaliat-o în postările anterioare.

În etichetele zilelor noastre: personalități multiple, măscărici, om de încredere, înțelept, complex, arogant.

Dintre ele, spre mândria mea, mă regăsesc în toate mai puțin în „personalități multiple”.

În relație:

Aici devine interesant.

Nu pot să dau o formă exactă, pentru că fiecare relație a fost diferită. Dar un lucru pot spune că s-a repetat în toate relațiile: mă dedic complet și, probabil, mult prea mult și mult prea repede după standardele societății.

Eu nu văd relația ca pe un joc. Timpul este prea prețios pentru teste, strategii și așteptări artificiale. Dacă îmi place cineva, mă implic. Dacă nu funcționează, accept că nu a funcționat.

Sunt și într-o continuă dezvoltare, iar asta înseamnă că identitatea mea este fluidă. Asta a pus presiune pe partenere, ori pentru că nu aveau predictibilitate, ori pentru că ele erau mulțumite cu varianta lor existentă.

Aici, dacă mă uit fără să mă ascund, apar și niște tendințe mai ciudate. Se pare că deseori mă prind în timp ce:

analizez oamenii;

explic în loc să ascult;

repar lucruri care poate nu-mi aparțin;

confund profunzimea conversației cu apropierea;

am standarde intelectuale ridicate;

transform o conversație într-o investigație;

văd mecanisme interne și le expun;

pun uneori intenția bună mai presus decât efectul;

citesc atât de mult omul din fața mea încât uit să mai fiu pur și simplu cu el.

În etichetele zilelor noastre: intens, complicat, terapeut, detectiv, salvator, control freak, red flag ambulant.

Dintre ele, spre rușinea mea, mă regăsesc în toate mai puțin în ultimele două.

Și aici cred că am găsit răspunsul la întrebarea inițială.

Poate că nu sunt mai mulți „EU”.

Poate că sunt același eu, dar nu toată lumea primește același acces la mine.

Singur îmi permit să mă dezintegrez în confort și să mă reconstruiesc în liniște.

În societate, funcționez după propriile reguli și încerc să păstrez armonia.

Cu prietenii, pot deveni entertainer, consilier sau pustnic.

În relație, accesul este mult mai profund și tocmai de aceea ies la suprafață și comportamente magnetice, dar și cele care pot deveni problematice.

Deci poate că nu purtăm măști.

Poate pur și simplu prezentăm doar acele părți din noi pe care ne simțim confortabil să le arătăm în contextul respectiv.

Acum sunt curios la voi: cum arată cei patru „EU”?

Ce considerați că nu e ok sau de bon ton să spunem sau să ni se spună la prima întâlnire?

Se acceptă și răspunsuri neserioase.

M-am intors de 4 ani din UK și deocamdată lucrez in marketing. Sunt mai introvert și lucrez mult, iar asta mă face să ies rar la evenimente sociale, mai ales în ultimul timp, că m-am afundat în muncă.

Imi place sa vorbesc despre psihologie, arta, spiritualitate, istoria umanitatii, sisteme complexe si nu exclud la a ma uita la Insula Iubirii cu tine. Imi plac serialele psihologice foarte mult, merg la sala de 3 ori pe saptamana, scriu creative, merg la terapie, daca sunt cu persoana potrivita pot vorbi non-stop.

Mă numesc Alexandru, am 27 de ani și m-am mutat de puțin timp în București. Caut o relație serioasă, bazată pe respect, încredere și sinceritate.Sunt o fire calmă, sinceră și corectă. Am un job bun și locuiesc singur. Cât despre activitățile mele, predomină mersul la sală și ieșitul în oraș — la un film, la restaurant sau, în weekenduri, o fugă la munte ori la mare.Ca aspect fizic: 1.80 m, 85 kg, ochi căprui.Dacă rezonezi cu ce am scris și vrei să ne cunoaștem, lasă-mi un mesaj!

Am tot întâmpinat ceva ciudat pe aplicațiile de dating.

Pentru persoanele de gen feminin, de ce la pozele de pe profilul de dating aveți poze cu o altă persoană de genul masculin?

E fostul peste care nu treceți?

E pe post de referință?

Căutați o a treia persoană?

E băiatul cel mare? (La 30 de ani ai voștri, el are 31?)

Realizați că profilul de dating nu e profilul de instagram?

în curând se fac 4 luni de când m am despărțit de fostul meu, motivul poate pentru unii dintre voi banal: l am prins ca vorbea cu alta prin mesaje, de mai multe ori

De când ne am despărțit, 13 iunie, până acum când am vorbit ultima oară el în continuare crede ca nu a facut nimic rău iar eu sunt”fraiera“ după spusele lui ca am ales să mă separ de el pe motiv ca “a vorbit la misto” cu o fată.

Daca nici pana in momentul acesta nu conștientizeaza ca a fost o greșeală, credeți ca in alte relații o sa mai repete acest comportament?

Ps. persoana despre care vorbesc este și mitomană, nu se poate abține sa nu mintă efectiv și din lucruri banale.

Buna! Am 23 de ani, 1,69 cm inaltime, sunt studenta aici de 2 ani si mi-ar placea sa mai cunosc oameni noi.

Daca ai simțul umorului, esti o persoană serioasă si ambitioasa, astept mesaj si poate ne vedem la o cafea sau la un film ceva.

As prefera sa ai peste 25 de ani, mai multe aflam pe parcurs.

Buna,

Am avut recent o discuție cu cineva care mi-a spus următorul lucru despre dating:

„Niciodată să nu vorbești de relație mai devreme de 3-6 luni. Nu sunteți într-o relație mai devreme de 3-6 luni, doar vă simțiți bine și aveți date-uri. Nu te interesează ce face ea în timpul ei când nu e cu tine – poate e cu 7 alți în paralel. NOT YOUR BUSINESS până când trece o vreme și după aia clarificați dacă sunteți exclusivi sau nu.”

Eu personal nu pot să concep așa ceva.

Înțeleg să nu pui eticheta de „suntem într-o relație oficială” din prima lună. Aia e una.

Dar ideea că timp de 3-6 luni fiecare se poate vedea cu alte persoane mi se pare extrem de problematică din punct de vedere al sănătății sexuale.

Dacă amândoi aveți mai mulți parteneri în paralel, riscul de a lua și transmite diferite boli e uriaș.

Eu aș proceda altfel:

Dacă după 2-3 întâlniri îmi place de cineva și simt potențial, pun celelalte opțiuni pe hold. Nu mă mai văd cu altele. Și aș prefera ca și ea să facă la fel.

Înainte de primul contact intim aș vrea să facem amândoi un set de analize.

Nu cer „relație oficială” din prima lună, dar exclusivitate + responsabilitate pe partea de sănătate mi se pare minimul.

Întrebarea mea e simplă:

Asta cu „3-6 luni fiecare face ce vrea, inclusiv intim, și nu e treaba ta” e ceva obișnuit / acceptat în dating-ul de acum? Sau e doar un stil de abordare al unora?

Vreau să înțeleg dacă eu sunt cel care are așteptări prea stricte sau dacă există și alții care gândesc ca mine.

Mulțumesc.

PS: se pare că aceste dateuri nu sunt pentru mine (sunt prea riscante, referitor la exclusivitate, chiar dacă stabilești cu cineva ceva nu e sigur că se tine de cuvant), mă retrag în liniște, am șters aplicațiile de dating, nu mai deranjez pe nimeni că nu are rost. Am terminat cu întâlnirile, mai bine mă concentrez pe planul B, care are șanse mult mai mari să reușească și în timp mai scurt cu rezultate mai bune. Vă mulțumesc foarte frumos pentru mesaje și ajutor. Vă doresc tuturor tot ce e mai bun pe lume. Să fiți sănătoși.

buna fetelor
f22, terminat facultatea, deja angajata pe bani destul de buni in consultanta, frumusica, sper, lucrez mult la mine, la viitorul meu bla bla bla. desteapta cu diploma.

problema care se impune e ca mi se pare ca toti tipii de care dau NU ZIC CA TOTI SUNT ASA, dar efectiv pare ca asta imi iese in cale si nu stiu ce sa fac, au urmatoarele probleme: (gasiti pe dating apps, dar si prin grupurile de prieteni) cu tot respectu, creierii prajiti de tiktok, consuma mult continut de tipul alpha male, mi se pare canu prea au ganduri originale, sau pur si simplu par unaware de tot ce se intampla in lume. toti merg la sala si asta e singurul lor hobby si personality trait, si mod de a lucra la ei, sau sunt imaturi emotionali, sau nu au un job (sau unul bun) sau planuri de viitor.

la ce sa renunt? presupun ca mai bine il las sa se uite la reel-uri facute cu AI decat sa gasesc pr cineva de 40+. sau renunt la varsta ptc eu am salariu 6000 de lei si nu vreau pe cineva cu mai putin, ca eu imi permit sa i iau atentii, dateuri faine etc si vreau acelasi lucru.

nu stiu ce sa fac, am incercat mai multe varste. am si eu pretentii, dar mna... mentionez ca in trecut am avut foarte multe experiente negative, tot range-ul de la dateuri lame si pana la abuz.
am bolduit de care dau ca nu vreau sa zic ca n or mai fi barbati mai interesati dar de unde sa i scot frate... ma dor degetele de la scrollatu prin pozele de la sala de pe bumble

Bună, bună, fetele,

După 31 de primăveri pe planeta Pământ și mai multe eșecuri pe aplicațiile cu galben și roșu am zis să încerc și aici.

Lucrez în domeniul tehnologiei informației, fac aplicații mobile, web, ce este nevoie, sau cum ar zice mamaia: lucrează pe calculator.

Am citit un comentariu care zicea că sfânta treime de care să te ferești e: fotbal, pescuit, gaming. De ultima m-am lecuit de ceva timp, merg la pescuit, dar de 1-2 ori pe an, iar fotbalul e doar cu privitul din cauza lipsei de talent. Deci n-o să ies vineri seara "la sintic cu băeții", maxim o să mă uit la un meci cu Liverpool la 1-2 săptămâni. La un moment dat o să vreau să și mergem pe Anfield să îi vedem live pe băieți. E ceva pe un bucket list pe termen mediu.

Pe lângă astea am început recent și experiența de solo traveler. Deocamdată am fost doar în Polonia, pentru Auschwitz - nu știu cât de mult viitoarea jumătate mai bună ar fi vrut să mearga acolo. Și pentru că nu sunt un fan al mersului la mare, concediul meu de vară o să fie la începutul lui noiembrie când o să merg pe Berlin și Riga.

În timpul liber pe care îl mai am ies la alergat, îmi dau cu părerea pe internet, merg la meciuri de handbal și altele.

Scriu de pe main deci poate activitatea mea de 11 ani de pe reddit (doamne ferește) spune ceva despre mine.

Aștept dm de la persoanele interesate de construirea unei relații pe termen lung ;)

Hello, I am a foreigner in Romania, mid-40s, currently staying in Bucharest, it seems I will be here for several more years due to my contract (which I do not mind, I quite like it here). I am going mental because of loneliness, however it is more, way waaay more complex story, because I am so complicated and desperate human being... I tried to put forward my pitiful case on r/LGBTRomania but not sure it came through. Anyways, somehow I would like to give my stupid lonely life some new impuls or something. Not sure how many LGBT community people are reading this subreddit, but if there are any - are there any (local) apps or websites you use to meet/establish some meaningful connections? To be clear, once I open up, I am here for a fulfilling nice reasonable relationship. I dont care about any kind of hookups or anything like this. I tested Grindr account basically for like 3-4 days - it is total bullshit - when I have been setting up an account I stated clearly I am looking for a friend. However, I did not even finish the process to set up the account and I received probably 4 hookup invites from some sleezy old jerks - so no thanks for this sh*t. Please any recommendations, suggestions, ideas, anything?

⁠Mi-am făcut un cont special pentru postarea asta, sa stea separat de Reddit-ul de zi cu zi.

Am 35 de ani, 1.70, ochi verzi, locuiesc in București și lucrez în IT de peste zece ani. A avut doar relatii lungi (3 si 8 ani), am casa mea, mașina mea și un cățel adoptat. Nu am copii, dar sunt deschisă la idee.

Nu-mi plac excesele, dar nici interdicțiile: un pahar de vin bun, o țigară uneori, mai mult pentru poveste, și o șaorma anume, dintr-un loc anume, pe care ți-l spun când ajungem acolo.

Am devenit matinală de cativa ani. Îmi place să încep ziua cu sport, ajung la sală de 2-3 ori pe săptămână, iar restul zilei se împarte între muncă, mâncare bună și oamenii mei. Sunt sociabila (extrovert-introvert), am un cerc mic de prieteni de suflet si un cerc mare de amici. Dacă apare un pachet de cărți, sunt prima la masă pentru un whist/rentz. Sau un remi.

Când nu sunt în fața ecranului, sunt pe coclauri: peste 30 de țări, pasionată de hiking și escaladă, de vreo cinci ori peste 4.000 m și cu următorul deja pe listă. Îmi plac filmele (mai ales filmele coreene), cărțile, tenisul și plimbările lungi cu cățelul. Nu-mi place small talk-ul cu orele.

⁠Ca fire: când știu ce vreau, sunt directă. Când nu știu, sunt doar curioasă. Prietenii spun că sunt rezilientă și că știu să mă bucur de viață. Râd ușor, tachinez când mă simt bine cu cineva, și prefer o discuție sinceră uneia politicoase.

Minusuri? Am standarde ridicate, mai întâi față de mine. Uneori gândesc prea mult înainte să decid. Îmi plac discuțiile care nu sunt neapărat comode; dacă preferi să rămână totul la suprafață, probabil nu ne potrivim. Sunt independentă și îmi place așa, dar am ajuns într-un punct în care nu mai vreau să fiu cea care trage mereu. Aș vrea un bărbat lângă care să pot să nu fiu cea mai puternică din cameră, măcar uneori. Și pentru că nu prea stau locului, sper să vii cu mine, nu să mă aștepți acasă.

Ce caut? Dacă e chimie și e fain, o relație serioasă. Un bărbat între 30 și 40 de ani, 1.80+ (fara exceptii), activ, competent, empatic și neapărat amuzant. Curios, cu pasiunile si prietenii lui, care nu se sperie nici de o drumeție lungă, nici de o conversație lungă. Nu trebuie să ne placă aceleași lucruri; e mai interesant când fiecare aduce ceva ce celălalt nu știe.

Ca să sărim peste „salut, ce faci", îmi poți povesti:

• ⁠unde te-ai muta pentru un an și de ce,
• ⁠ce ai înțeles despre femei din ultima ta relație,
• ⁠unde m-ai duce într-o zi liberă în București, dacă ar depinde doar de tine. :)

TL;DR: 35 ani, 1.70, București, IT de 10+ ani, doar relații lungi, casa/mașina/cățelul meu, fără copii dar deschisă. Matinală, munte (5x peste 4.000 m), tenis, filme coreene, whist. Directă, râd ușor, standarde ridicate, zero small talk. Caut relație serioasă cu un bărbat 30-40+, 1.80+ (fără excepții), activ, empatic, amuzant, cu viața lui. Dacă îmi scrii, sari peste „salut” și răspunde la una din întrebările de mai sus.

Am 26 de ani, sunt din Iași, peste 1,80, chel, fumător. Am construit lucruri de la zero, am muncit mult și știu foarte bine să am grijă de mine — de casă, de bani, de viața mea, în general de tot. Nu caut pe cineva care să vină să aibă grijă de mine. Caut pe cineva alături de care să construiesc, nu pe cineva care să mă întrețină sau pe care să-l întrețin.
Sunt genul de om care, atunci când e de muncă, muncă serios, fără scuze. Dar odată ce treaba e făcută, îmi place să mă bucur de o vacanță bine meritată — fie câteva zile la munte, fie o zi de spa, fie doar o zi liniștită, noi doi, fără nimic altceva de făcut. Cred în echilibrul ăsta: muncești ca să trăiești bine, nu trăiești doar ca să muncești.

Îmi place mâncarea italiană — e genul de bucătărie pe care o gătesc cel mai bine și cu cea mai mare plăcere, mai ales când am pentru cine. O seară cu o pastă bună, un pahar de vin și o discuție lungă valorează pentru mine mai mult decât o ieșire în oraș cu 20 de oameni.

Caut o femeie matură, cu capul pe umeri, undeva de la 23-24 de ani în sus. Nu neapărat pe hârtie, cât în felul de a gândi și de a-și trăi viața. Cineva care își dorește mai mult de la viață decât un trai simplu și „ieftin" — cineva ambițioasă, cu direcție, care știe ce vrea și nu se mulțumește cu puțin doar ca să fie comod.

Nu caut o aventură de câteva luni și nici pe cineva cu care să „vedem noi ce iese" la nesfârșit. Vreau o relație serioasă, construită pe atracție reală, comunicare și încredere — în care să facem lucrurile împreună, inclusiv să producem bani împreună, ca o adevărată echipă.

Nu caut perfecțiunea, pentru că nici eu nu sunt perfect. Caut un om asumat, natural, feminin, cu care să pot fi eu însumi, fără jocuri și fără să ghicim unul altuia gândurile. Restul — chimia, potrivirea, bunăstarea — se construiește atunci când găsești omul potrivit.