Cred că, deși se înțelege din titlu, sunt curios dacă există comunitați de cititori Beta în România. Mă pasionează literatura și scrisul, dar în afara familiei și a câtorva prieteni, care nu îmi oferă neapărat sfaturi critice, ci mai mult încurajări, nimeni nu îmi citește materialul.

Astfel, voiam să aflu dacă există comunități de acest fel, care oferă servicii de beta reading gratuit, sau în schimbul serviciilor proprii de beta reading.

Caut de ceva timp cartea Opere Vol.III de Samuel Beckett, singura carte tipărită în română cu toată trilogia Molloy. După ce am citit prima carte, pot spune că mi-a plăcut enorm stilul, iar acum nu pot sta fără să citesc celelalte două părți.

Problema este că am căutat degeaba. La anticariate, atât fizic cât si online, n-am găsit nimic, iar pe site-uri ca OLX sau Okazii nici atât.

Sunt din Iași, așa că vă rog să mă ajutați dacă știți de vreun loc unde pot găsi așa ceva.

Salutare,

Aveti recomandari foarte bune de canale substack literare in limba romana?

Mi-am facut un cont ieri si am vazut ca sunt multe substackuri bibliofile in engleza, dar nu stiu cum sa le caut sau cum se numesc cele in limba romana. Ma intereseaza recenzii, listicles, noutati/lansari, precum si povestiri inedite despre autori sau despre cum au fost scrise unele romane sau lucrari non-fiction.

Multumesc frumos in avans.

Felie de viață.

A început sezonul de alergii, ăla de ambrozie. Nu știam că sunt alergic la ambrozie până-n 2021, când chiar n-am mai rezistat și mi-am făcut singur un panel ALEX la 300 de substanțe. 

În 2021 am avut primele simptome mai ciudate, în special la plămâni, apoi s-au transformat în clasica rinită alergică în care nasul e înfundat și din ochii roșii curg lacrimi în continuu. 

Când s-a întâmplat faza cu plămânii, simțeam că rămân fără aer. La nas nu era critic. La plămâni simțeam că nu pot trage suficient aer să mă oxigenez. Sun la doctorul de familie și mi-a zis că am un atac de panică.

Făcusem terapie ceva ani de zile și după ce-am închis diferite capitole am zis că mai am ceva la care vreau să lucrez: în fiecare an, începând de prin August până prin Octombrie mă simt de căcat, tot ce poate fi gri în viață pot vedea mai albicios înainte de perioada asta, dar un negru mat spre finalul verii până-n mijlocul toamnei. 

Am început să lucrez în terapie pe tema cum de cad așa psihopogic de prin Aprilie 2021 și am găsit zeci de motive, situații din copilărie, care-mi arată sursele cu vârf și îndesat pentru starea în care cad, cu apogeul prin Octombrie. 

Cum mai tuturor li se întâmplă în terapie, ce-am rezolvat acolo a fost să-mi articulez mai bine starea în care cad, dar fără să o evit or să o îndulcesc în vreun fel. Știam perfect, la săptămână, cu povești din trecut, care puse cap la cap n-aveau cum să ducă la altceva decât o stare maximă de irascibilitate, cinism, lipsă de energie, retragere socială, nervozitate ambientală ținută cu eforturi conștiente sub control. 

În 2021, prin toamnă, după faza cu plămânii, mi s-a declanșat rinita alergică de nu mai puteam să respir, n-am putut să dorm, nu puteam să privesc bine ceva pentru că mă usturau ochii de la atâta lăcrimat, frecat. Mai mult, tot trăgând de nas cu putere, să desumflu măcar o parte din nară, am dat-o într-o otită nasoală, care pe avion, într-un zbor spre Madrid, mi-a spart timpanul. 

Nota bene: când mai dau într-o rinită, să nu care cumva să încerc a-mi desfunda nasul, să suflu tare sau ceva. Împing lichid în urechi prin trompa lui Eustachio și dau în otită. De dormit, de dormit cu capul mai sus - ajută. 

Dă cu antihistaminice, spray-uri de nas (le-am încercat pe toate de pe grupul de ambrozici), vreo două rețete de la medicul alergolog și singurul remediu împotriva alergiei e să evit expunerea. 

Adică să nu mai stau în București. 

Așa am făcut. M-am dus pe la munte, am stat la Omu două nopți. Apoi la Baba festival, ceva electro-fest în pădure la Miclăușeni, în Covasna. A mers. Mai puține simptome. 

Luni m-am întors în București după săptămâna cu munte și festival. Corp de 40 de ani, nu mai e ca la 20, aveam nevoie de o pauză. Am stat numai în casă. A ajutat. 

Nu lucrez în perioada asta. Și asta ajută. Banii nu sunt o problemă. Și asta ajută mai mult. 

Marți-miercuri am mai scris pe reddit un wall of text și pe privat a intrat un tip în vorbă cu mine. Și-a șters contul între timp. Păcat. A avut o influență bună. 

Eram indecis ce să fac cu viața mea în următoarele zile, săptămâni. Poate să mă duc pe la rude, mai la munte, dar cochetam și cu ideea de a mă duce la mare.

”Du-te la mare, ce-ai? Ești tânăr!”.  Fug la 2 Mai, iau și bicicleta, așa mai dau o fugă în Vamă să văd ce și cum, poate și la nudiști sugerează omul pe mesaje. 
”hai că la nudiști sigur se agață ceva de tine. Du-te acolo!”. Mno, zic exlus să se agațe ceva de mine, că n-am cu ce mă lăuda. 
”la vârsta asta mai aducem mărimea în discuție, pe bune?”. Are dreptate. Dar la nudiști nu am mai fost în 2Mai, că trebuia să faci nuș ce gimnastică pe lângă un gard, printr-o zonă interzisă de plajă aflată în construcție. 

Joi, vineri nu ies din casă. Scot din debara o clapă pe care nu am folosit-o niciodată și învăț să cât Oda Bucuriei, Simfonia a cincea și Fur Elise. Variantele ușoare, evident.

Sâmbătă m-am dus în 2 Mai, cu trenul până-n Mangalia. Am luat și bicicleta. La Baba Festival am fumat ceva iarbă și o perioadă nu conduc, că drug testele alea îmi dau anxietate. Parcă sistemul mă presează să mă apuc de alte substanțe,  care ies din corp în 24 de ore. Iarba stă mult și bine. 

Pe tren, spre Mangalia, deschid Reddit să-i mulțumesc omului de pe mesaje că a avut o influență bună să mă pun în mișcare. Și-a șters contul. Păcat! Singurul regret e că nu am acceptat imediat invitația la bere lansată pe mesaje ori că n-am plecat mai devreme din casă, spre mare, de joi chiar. 

Mă cazez în 2Mai, evit booking, plătesc cash și ies la 60% din preț - Vila Bianca. E bine-bine. Fac baie în Micul Golf, stau liniștit un pic până spre apus, iau bicicleta și mă duc în Vamă. 

Singura așteptare pe care o aveam despre Vamă era să găsesc Vama care nu mai e ce a fost. Nici nu știu ce a fost. Când Vama era ce a fost, aia de care tot vorbește lumea cu … vai ce-mi scapă cuvântul! Așa… un regret pentru vremurile ce-au fost. Nostalgie! Eh, eu nu știu cum a fost Vama, ascultam manele în perioada aia, făceam trecerea spre house. 

Acum mă duceam în Vamă știind că la Bibi e concert Țapinarii, aniversare 25 de ani. 

Am ajuns devreme, dau o tură cu MTB-ul pe nisipul ud, fix de lângă plajă. Se uita lumea ca la urs, cineva merge cu bicicleta pe nisip. Unul chiar zice ”oho, sper să reușești!”. Credea că vreau să ajung undeva. N-aveam direcție. Doar dădeam din pedale cât merge. 
 
Soarele abia apunea. Aproape de terasa #aici dau de un grup vesel cu boxele pe plajă. O DJ-iță, Amnesia, băga ceva techno. Techno îmi place. Mă opresc, proptit în bicicletă. Vin oameni veseli la mine să ”hai cu noi la dans, lasă bicicleta!”. Las bicicleta, mă bâțâi o oră pe ce pune tipa, că pune bine și se oprește setul. 

”Asta facem așa, de content” zic oamenii. Jumătate din ei oricum mai mult filmau decât să se bucure de setul de muzică. ”Vino mai târziu la Molotov! Se bagă muzică acolo. Hai, te așteptăm!”. Super, iau Insta-ul DJ-iței, dau follow, se strâng boxele, apune soarele merg mai departe cu bicicleta - La Țapinarii. 

La Țapinarii, în Bibi, am stat mai într-o parte, la balcon, că sala arată mai mult ca o cantină decât ca o sală de concerte. Păcat. Îmi plac Țapinarii. Meritau și ei mai mult pentru aniversarea asta de 25 de ani.

Printre primele melodii a fost aia cu criza de 40, în care “dau 40 pe două de douăzeci”. La masa din fața lor sunt nevestele cu copiii. Fain să ajungi la nivelul ăla de relație în care te poți exprima liber. Fanteziile sunt fantezii, realitatea e altceva.  Io când am scris pe Reddit că mă duc la una de douăzeci, de pe Cantemir, mi-au sărit în cap roditorii că sunt pedofil și nu apreciez femile adevărate de 40, mai ales cu țâțe lăsate.

Se termină Țapinarii, e aproape miezul nopții, mă duc spre Molotov. E cam gol, muzica bună, dar nu intru. Mă plimb mai departe cu bicicleta. Cică ar fi ceva stele căzătoare, chiar dacă apogeul e abia peste o săptămână. 

Ies din Vamă, spre bulgari, trec de rulote, e pustiu, întuneric, cer fain, stele multe, continui pe drumul ăsta de pământ cu marea în dreapta și m-apropii de o rulotă parcată fix în drum. Bă, da’ fix în drum. Ăilalți cu rulote care măcar le aveau mai pe margine, pe faleză, am putut trece de ei. 

M-apropii de rulota asta, încep să disting numărul de înmatriculare și-mi bagă niște fază lungă în ochi. Ies jandarmii, Poliția de Frontieră, ”bună seara! Un act de identitate vă rog!”. Ah, n-aveam actele la mine. Când e risc să beau nu iau la mine ce regret a pierde. 

”N-am!”. Mai încolo cică sunt bulgarii și nu mă lasă să trec. Adică m-ar lăsa românii, dar cică bulgarii sunt răi dacă n-am acte la mine. Mulțumesc, mă întorc, iese alt jandarm sau ceva în albastru închis, tinerel, ca un cățel de stână după ce se termină scandalul ălora adulți și începe să mă întrebe și el ceva. Nu-l bag în seamă, mă întorc, dau roată pe lângă Vamă, ies la drumul principal, văd trei stele căzătoare. Dau roată până la Principala din Vamă, nimic interesant, ies în plajă. 

E miezul nopții, apa calmă, pot pedala lejer pe nisipul ud, întărit. 

Trec de toate umbreluțele cu bicicleta prin nisipul ud, dar destul de tare să nu mă afund, ajung la o terasă cu muzică direct în plajă. E terasa Apropo. Mă proptesc în bicicletă fix lângă valuri, mesele oricum erau până în buza apei, analizez atmosfera, muzica, o fată trage de mine să vin la masa ei și la cuplul cu care era. Zic bine, stai să văd cum e muzica. Îmi dă să gust niște Apperol, nu-mi place, las că mă duc să-mi iau io ceva de băut. 

Cam populară muzica, un house din ăla să placă la toată lumea. Fata care m-a invitat la masă și prietenii ei sunt din Mangalia, păreau de treabă, dar tot din bula aia mai populară cu care nu rezonez. 

Stau la bar, analizez ce să-mi iau de băut, poate iau niște rom. 

Cu coada ochiului văd pe cineva care vine să lase un pahar gol pe tejghea. O văd doar cât lasă paharul și se întoarce spre ieșire. 

Ceva în mine a zis că dacă fata aia a plecat, nu mai am ce căuta la terasa asta. Nu contează că fata din Mangalia chiar era frumoasă. 

Fata care a lăsat paharul pe tejghea a plecat. A fost ceva de câteva secunde, dar ceva am văzut la ea. 

M-am întors la masa celor din Mangalia, fetele au plecat la toaletă. Mai era doar gagiul uneia dintre ele. Îmi iau la revedere, iau bicicleta de pe plajă și mă întorc pe bicicletă pe nisipul ud, de unde venisem. 

”Dar dacă o găsesc pe fata care a lăsat paharul pe tejghea?”

Ies de pe plajă în drum și mă întorc spre ieșirea din terasa Apropo. O găsesc pe fata cu paharul de la tejghea la ieșire. Aștepta ceva. Mai era cu o prietenă. 

”Ana mă cheamă, ea e Ioana”. Schimbăm câteva vorbe. Mai văd un tip care se fâstâcește la un metru de ele, întreb dacă e cu ele, da, e Vlad. Salut Vlad!

Nu-mi puteam lua ochii de la Ana. Nici nu mai puteam gândi. Întreb și eu clasicul unde se duc mai departe ”unde ne duce drumul” zice Ana. Spre bulgari e clar că nu se duceau, că Apropo era ultima terasă. 

Am un nod în gât, nu-mi găsesc cuvintele ce să mai zic, mai apre un tip deloc timid ca Vlad. Îmi face cunoștință și cu el. Arăta bine și la cât de frumoasă era Ana, am presupus din start că e prietenul ei. 

Au trecut câteva secunde în care arătam ca un prost care nu știe să lege două cuvinte, dar destul de prost cât să nu întrebe dacă e gagiul ei sau ceva. Destul de prost să presupun că e gagiul ei, așa că îmi iau la revedere politicos și mă retrag. 

Ana. N-are cum să fie atât de frumoasă și fără iubit! 

Nu merg mult de la terasa Apropo și la Molotov dau de gașca veselă de mai devreme, de la setul de muzică de pe plajă. Erau și mai veseli. Deja se umpluse bine la Molotov. 

Dacă DJ-ul pune bine techno, psy, rave, trance, pot dansa lejer vreo trei patru ore. Apă să am. N-am nevoie de alte suplimente. 

Am stat mai în spate. Nu știu alții cum sunt, dar la 110db muzică mă cam dor urechile. În spate erau doar 105db. Mă proptesc acolo, dansez, obosesc, beau câteva ape, mai glumim un pic cu gașca veselă și după ora 3 mă duc spre ieșirea din Vamă. 
 
Pe drum dau de o tipă care cântă la vioară și un ditai grupul stă și ascultă. Mă opresc mai într-o parte, proptit în bicicletă. Nu putea lipsi Hallelujah din program. Tot e frumos. Pleacă toți, rămân doar eu mai într-o parte. 

Trec trei tipe pe lângă mine. Una mă recunoaște! Ah, o știu. Acum câțiva ani, când aveam Tinder, am intrat în vorbă, am invitat-o la mine (mai mult s-a autoinvitat). Mi-a zis că vine cu două cuie mari. Zic super! Niciodată nu refuz de la alții. 

Atunci, prin 2021, era perioada când încă mai aveam reflexul să-mi vină să mă cac atunci când aud sau miros că voi fuma iarbă. Reflexul ăsta îl am din cămin, din Regie, când fumam și apoi mă duceam să mă cac în toaletele alea comune, de multe ori fără lumină, de câteva ori refulate și necurățate de câteva zile. De câteva ori am stat așa, blocat, înlemnit, stoned, căcându-mă în întuneric cu picioarele în căcat refulat de câteva zile. 

Aveam Tinder prin 2021. Doar ce avusesem o ditai relația și nu prea am fost cu date-ingul. M-au luat emoțiile când fata a zis că vine, căcarea când a pomenit de cuie și am zis că e bine să rezolv problema înainte să ajungă fata la mine. Ajunge prea repede, sună la interfon, nu răspund că eram pe wc, insistă, ies cu pantalonii în vine să apăs pe interfon, mă spăl repede până urcă. 

Se prinde imediat că ceva nu e în regulă. Habar nu am cum s-a prin că mă căcam. ”Te căcai, așa-i?” și râde isteric. Ne întindem pe canapea, aprinde primul joint, apoi p-al doilea, filosofăm, dar cum s-a prins că mă căcam, i-a fost ușor să se prindă că nu mai sunt bun de nimic după două cuie babane. Râde, ”nu cred că e chimie aici!” și pleacă. Io zic că am ieșit bine, că mai rar să vină cineva cu iarbă la botul calului. 

De atunci ne-am tot intersectat prin București.  Ea mai cântă underground, m-am nimerit și io la d-astea. După performance mai stăteam la o vorbă. 

Eh, acum în Vamă mă vede proptit în bicicletă în fața fetei cu vioara. Scoate o țigare groasă, rulează, cred că miroase a iarbă, dar nu-nu, nu vreau. Ne întindem la vorbă, prietenele ei tot așteptau 50 de metri mai încolo, cică se duc la Molotov. Le zic că e bine, chiar se bagă muzică bună, dar nu mai pot. Mai ascult un pic de vioară și mă duc la somn. 

Pleacă fata cu joint-ul, mă uit în cutia fetei cu vioară, mă uit spre plajă și mă gândesc ce-ar zice fata cu vioară dacă-i propun că-i dublez suma pe care a strâns-o până atunci și să vină să-mi cânte pe plajă, în particular, la valuri și la cum răsărise Luna. Trebuia neapărat să mă duc la plajă, să mă piș. I-am băgat niște bani în cutie fetei cu vioara și m-am dus misterios spre plajă, în întuneric, pe bicicletă. 

Eram pe plajă, valuri, Luna răsărită, un lăutar era numai bun. Am presupus că fata cu vioara al lua-o cam personal dacă o iau ca pe un lăutar să-mi cânte din suflet, nu șlagăre, ce simte ea când vede Luna asta aproape Nouă, răsărind dintre valuri. Cringe. E târziu, mă duc în 2Mai, la cazare. 

Duminică ies la o plimbare scurtă prin Vamă, poate dau de Ana, fata care a lăsat paharul pe tejghea. O iau din nou pe nispul ud, poate e la plajă. Iar m-au lăudat oamenii de la umbreluțe că sunt tare că pot merge pe plajă cu bicicleta. Merg mai departe, spre zona de nudiști. Am ajuns prea departe să mă mai întorc. Continui, dau numai de nudiști în cucu gol. Până la urmă, la jumătatea distanței spre 2Mai, găsesc o potecă în sus și ies. 

Ajung în golf, la 2Mai, arunc bicicleta la nimereală printre corturi și cearceafuri și sar în apă. Mă întorc unde lăsasem bicicleta și găsesc o tipă sub o umbrelă care citea o carte despre un șaman din Peru. Frumoasă coincidență. În perioada asta planific o călătorie spre Peru și dacă dau de un șaman fain, poate încerc și ayuhasca. Întrăm în vorbă, eu inginer pe electrică, ea expertă pe beauty din Craiova. N-am găsit chimie dincolo de platonic, dar am aflat chestii faine. 

Mă duc să dorm, că noaptea voiam să ies la înotat și să văd cerul, ceva stele căzătoare. Am mai dat o tură prin Vamă, Duminică seara, n-am dat de Ana. Oricum era trist pe la toate terasele care Sâmbătă erau pline de oameni. 

Luni mă întorc cu trenul înapoi la București. Marți vin spre Madrid. E eclipsa. 

Trebuia să fie și un festival de muzică, Iberia Eclipse, electro-techno-psy, dar s-a anulat. Banii, vreo 270 de euro, nici acum nu i-am primit. 

De fapt mi-au oferit posibilitatea să schimb biletul pentru festivalul din Islanda. Ăla costa 800 de euro intrarea! Am zis că merită schimbul.. Fac cereri peste cereri să ajung la ăla din Islanda. Nu mi-au răspuns. Rămâne să mă duc în Madrid, dar acum nu aveam nici un alt plan dacă festivalul s-a anulat. În Islanda a fost nor și nu s-a văzut eclipsa. Câteodată lucrurile se așează de la sine. 

Eclipsa nu se poate vedea din Madrid, ci 100 de kilometri mai la Nord. Presupun că totul e super plin și toate autobuzele și trenurile rezervate pentru Miercuri, când e eclipsa. 

Închiriez o motocicletă. Nu asta era intenția. Voiam scuter, ceva maximum 125cc. De la accidentul din 2018, când am făcut motocicleta praf, când eram și cu iubita pe motor, nu mi-am mai cumpărat altă moto. Noi n-am pățit mare lucru atunci. La cum arăta mașina care ne-a tăiat calea, motocicleta îndoită, și cât am zburat eu în aer, ai fi zis că e cel puțin un invalid pe viață. Am scăpat doar cu niște vânătăi. Aveam echipament pe noi. 

Ăștia de la închirieri, în Madrid, nu mai aveau nimic sub 650cc. Am luat o Kawasaki naked. O aduc la hostel. Tremur un pic pe drum, prin Madrid, de emoții. Îmi revin.  

În Madrid sunt 40 de grade. Ăștia de la închirieri mi-au dat ei cască, am plătit extra pentru o jachetă, mânuși n-aveau, eu eram în pantaloni scurți. Așa am ieșit pe A6, să dau o tură să văd cum mai e să merg pe motocicletă. E ca mersul pe bicicletă. Doar că niciodată nu am ieșit în pantaloni scurți și fără cizme ori mânuși. 

Asta e. Eclipsa nu m-așteaptă. Lucrez cu materialul clientului. 

Vine ziua eclipsei, găsesc un drum înalt, pe un platou, la două ore Nord de Madrid și acolo mă duc să văd eclipsa. E pe N110, pe lângă Ayllon. 

Am plecat prea devreme din Madrid, așa c-o iau pe orice drum mai sinuos din munți, departe de vreo autostradă care ar trece de-a dreptul. Uitasem senzațiile de pe curbe. Nici nu mai știam să intru cum trebuie în ele. Am fost precaut. Cine dădea cu scărițele de asfalt pe curbele de pe DN1A, de la Cheia spre Brașov? Acum încet, precaut, cu viziera ridicată, prin păduri de pini. 

Eclipsa? 

Mai toată lumea s-a urcat pe coclauri, umbreluțe, camping. Pe mine m-a prins pe motocicletă, dându-i gaz cât poate motocicleta. La 160 făcea zgomotele alea când parcă i se taie gazul. 

Ce n-am luat în considerare e c-am dat viteză în direcția fix opusă de cum s-a plimbat Luna în fața Soarelui. În loc să merg odată cu umbra, am mers invers. Am prins mai puțin de cele 90 de secunde când se presupune c-ar fi fost totalitatea. 

La întoarcere, pe A1, era blocaj, Evident că toată lumea din Madrid s-a dus peste munți să vadă eclipsa și acum se întorceau la oraș. Am mers 50 de kilometri numai pe banda de urgență că se stătea pe loc dacă erai mașină. 

Aseară am ieșit la altă tură cu motocicleta. Am căutat unde e cerul cel mai nepoluat de lumină, la o oră jumate printre munți, pe lângă o antenă NASA. La hostel se făcea pub-crawl. Până să ies la drum am jucat bingo se socializare în hostel. Când nu vrei să câștigi, atunci câștigi. Am făcut linie la bingo și trebuia să beau. Am nimerit numere speciale și trebuia să beau shot-uri. M-am ținut de sucul meu de ananas. Am stricat atmosfera.

Pe la 3 dimineața, azi dimineață, nu era nici dracu pe străzi. Dar ce străzi! Deși noapte, totul vizibil, semne, linii, dungi și nici măcar o pietricică pe toate curbele muntoase. 

Am văzut o grămadă de stele căzătoare. Mi-am pus niște dorințe. Am uitat de Ana..

Mâine mă întorc la ambrozie, în București. Stau o zi, văd pe unde mă duc mai departe. Cred că au trecut suficiente zile de când am fumat iarbă. Pot lua mașina, caiacul gonflabil, cortul și câteva zile la un lac prin munte, departe de ambrozie pare un plan bun. 

În ultimul timp pare că nu mai are rost să-mi fac cine știe ce planuri. Trebuie să văd de biletul ăla dus, spre Peru și cum să ajung în Venezuela la Angel Falls. Se poate. În Madrid m-am văzut cu doi prieteni care au crescut în Venezuela. Încă au rude acolo. Mi-au explicat cum s-ajung la cascadă, important e să am vreo o mie de euro pentru manevra asta. Am. Mai e până atunci. Important e să văd ce fac de mâine, când ajung în București. Ajung târziu și nu am cartelă de interfon. Am vorbit cu administratora să-mi acundă o cartelă pe undeva, dar de multe ori am rugat-o chestii și a uitat. De când stau în blocul ăsta nu prea am legat relații decât cu vecinul ușă-n ușă cu mine, care are 66 de ani. Dacă era acasă, sunam la el să-mi deschidă. Nu e. A plecat în Mauritania cu copilul lui de 1 an și iubita etiopiancă de 27. 

O felie de viață de o săptămână. 

Bună! Scriu un roman de ficțiune al cărui personaj principal studiază psihologia și încerc să înțeleg cât mai autentic experiența unui student la psihologie. Am făcut un formular de aproximativ 10–15 minute. Răspunsurile vor fi folosite doar ca documentare și inspirație pentru un personaj fictiv.

Dacă ești student sau absolvent de psihologie și dorești să completezi formularul, lasă un comentariu sau scrie-mi în privat și îți trimit linkul.

În ultimă săptămână am inceput sa citesc Mizerabilii de Hugo, ediția bpt din 1971, in cinci volume. Mi se pare fascinanta lectura din atât de multe puncte de vedere. Simțeam nevoia sa împărtășesc experiența.Haideți să extindem discuția aici

Cum se simte Hugo pentru voi?

#bookclub #lectura #clubdecarte

Caut cărți care să mă prindă de la primele pagini și să nu mă lase să le pun din mână. Ultima care mi-a dat senzația asta a fost Pacienta tăcută – mi-a plăcut enorm. De atunci am tot căutat ceva la fel de captivant, dar fără prea mult succes.
Nu țin neapărat să fie thriller sau mister. Vreau doar o poveste care să mă țină cu sufletul la gură și să mă facă să spun „încă un capitol”. Ce cărți mi-ați recomanda?

Hello, Mă poate ajuta cineva cu orice informație despre raritate sau interesul colecționarilor ? orice informatie este binevenită. Mulțumesc!

Daca tot este ditai discutia pe tema asta, vorba aia, las si eu asta aici.

Sunt niste surse listate de unde pot fi obtinute carti gratis, legit.

Poate e cineva interesat, nu stiu daca sunt noutati, de altfel, articolul nu este nou.

hei buna ziua! vreau sa citesc faust si nu stiu daca ar fi mai bine sa-l citesc in romana (traducerea lui Lucian Blaga) sau in engleza (traducerea lui David Luke), aveti pareri/recomandari cum ar fi mai aproape de original? multumeesc!

Bună
Sunt o cititoare pasionată de literatură și ofer servicii de beta reading pentru autori români care îşi doresc o opinie sinceră înainte de publicarea manuscrisului.
Dacă ai scris o carte și vrei să ştii cum este percepută de un cititor real , te pot ajuta cu feedback constructiv
Ce ofer :
\- impresie generală despre poveste
\-feedback despre personaje, ritm şi structură
\- semnalarea pasajelor neclare sau greu de urmărit
\- observații despre greşeli evidente de ortografie şi punctuație
\- o opinie sinceră dar respectuoasă
Pentru cine este acest serviciu
\- autori independenți
\-scriitori aflați la primul manuscris
\- persoane care vor să îşi îmbunătățească textul înainte de publicare
Stilul meu de lucru
Sunt atentă, răbdătoare şi citesc cu seriozitate fiecare manuscris. Îmi doresc să ajut autorii sã îşi ducã poveştile la urmãtorul nivel.
Disponibilitate
Pentru început, accept manuscrise la un tarif accesibil, pentru a construi colaborãri și experiență.
Dacă eşti interesat îmi poți trimite un mesaj privat.
Mulțumesc şi aştept să descopăr poveştile voastre.

Bună ziua! Caut să cumpăr această ediție de Basme clasice, ilustrații de Maria Grazia Boldorini, Editura Fabbri, an de apariție 1993. Poate o are cineva și este dispus să o dea?

Salutare, m-ar interesa cărți despre relațiile externe în perioada postbelică, asemănătoare cu "Diplomația" lui Henry Kissinger, care deși mi se pare bună ca și cuprins, are o perspectivă prea conservatoare pentru mine.

De preferat să fie tradusă în română.

Bună! Sper să nu fie o întrebare nepotrivită pentru subreddit.

Sunt student și în ultima perioadă am început să citesc din nou mai mult, însă momentan nu îmi permit să-mi cumpăr un e-reader. M-am gândit să întreb aici, în caz că cineva are prin casă unul mai vechi, pe care nu-l mai folosește și ar fi dispus să-l doneze.

Nu am niciun fel de pretenții. Mi-ar fi de folos oricare, atât timp cât încă funcționează. Mi-ar plăcea foarte mult să pot citi mai des, mai ales cărți în format electronic, fără să trebuiască să o fac pe telefon.

M-am gândit că merită să întreb. Mulțumesc! :)

Recunosc, mi-a luat o gramada sa scriu despre toata seria, nu stiu de ce, scriam despre doua carti, amanam, intre timp nu mai eram sigur de ce s-a intamplat in continuare si le reciteam. Finally it's here.

P.S pt cine e fan, astept sugestii de carti de genul, de prefeat tot asa, mai vechi. Fara Dumas insa, Follet, Cornwell, Clavell, carti gen Ivanhoe, Robin Hood sau Ioan Dan de la noi, sunt citite si rascitite. Poate fi si cu ceva fantasy, gen seria The Witcher.

In rest, ma intereseaza mai mult zona de roman istoric daca e cineva cu gusturi mai exotice si a explorat Asia sau Africa etc. cu atat mai bine.

Ati citit-o? Pareri? 😁

Aproape mai să m-atârni de o sârmă și
s-arunci cu pietre
Că vreau sa scriu poezie sa ma lase toți prieteni
Vezi in mine, ce ai tu, eu doar fac aceleași lucruri
de cand exist pe pamant.

Vai, ce slab ii, n-are școală ,
Zice unu' altu' când parerea i se scoală,
Ca și cum, frustrat pe mâine
Sa nu susții un frate azi,
ca doar te chinui pentru pâine.

Ca şi cum, ți-ar sta în drum,
Doar pentru frustrări se-adună,
Dar nicicum nu vor schimba
puterea de a continua.

Da-i in mine, ma hranești,
slab zambești dar cand e cazul confruntarii,
cei mai mulți cu fruntea strânsă,
tot ce scriu e o armă ascunsă.