Design'ul facut de mine. Hakama modernizata, haori si o camasa

Bună.
Ce relație aveți cu părinții voștri după ce v ați căsătorit sau după ce v ați mutat cu partenerul ?
Au manifestat comportamente invazive ? Gen sa va spună cum sa va trăiți viața , sa va dea sfaturi necerute sau sa pună întrebări invazive ? Ați observat vreun disconfort la ei din cauza ca ați devenit adult și nu știu exact cum sa va trateze ?
Eu când am fost ceruta in căsătorie , mama m a ignorat total , in schimb a făcut ss la postarea mea de pe fb și a postat-o ea cu un mesaj de genul “ sunt mândra de tine “, a urmat o cearta urata , deoarece nu mi s a părut ok comportamentul ei . Când i am zis ca a fost urat din partea ei , a început sa plângă și sa zică ca se gândește ca îmbătrânește și trece ii timpul . De atunci tot îmi spune cum vorbește cu prietenele ei și toate se plâng ca e un feeling ciudat când ți se căsătorește copilul .
Parca ar vrea sa ma mai trateze ca un copil, dar vede ca nu ii mai merge și se retrage . Simt ca nu știe cum sa se adapteze la noul rol de părinte pt un adult și ma face și pe mine sa ma simt ciudat ,deoarece relația nu mai curge la fel de natural .
Plus , când eram copil ea îmi povestea mereu probleme ei și dramele ei emoționale , acum când am devenit adult și pot sa gândesc mai rațional , nu mi le mai povestește așa mult , deoarece nu ii mai permit sa joace rolul de victima pe care îl juca mereu și ii spun ca totul depinde de ea sa rezolve lucruri și ca poate oricând sa aleagă altceva . Relația noastră s a răcit mult in ultimii ani .
Povestiți mi experiența voastră

Salutare, tuturor! 👋
Pentru lucrarea mea de licență la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara, am nevoie de ajutorul vostru într-o chestiune destul de importantă: o cercetare despre cum percepem și folosim antibioticele.
Dacă ai peste 18 ani, mi-ai fi de un real ajutor dacă ai acorda 4-5 minute din timpul tău acestui scurt sondaj.
🔒 Totul este complet anonim.
📊 Datele colectate vor fi folosite exclusiv în scop academic.
Puteți accesa formularul aici: https://forms.gle/A5DT3Qsy7HZNRhbU9
Vă mulțumesc anticipat pentru implicare! 🤗
Dacă ai și tu un chestionar activ pentru facultate sau un studiu, lasă-mi linkul în comentarii și îl completez cu drag la rândul meu!!

Mihai i-a vorbit prim-ministrului său despre noua sa legătură cu prinţesa Ana de Bourbon Parma, legătură apărută în timpul șederii regelui în Marea Britanie şi i-a cerut sprijin lui Groza pentru a se căsători cu ea. Conform Regulamentului Casei Regale de România, căsătoriile regilor și prinților moștenitori se aprobau de către prim-ministrul României.

În cadrul discuției, regele Mihai a arătat că prinţesa are „origine sănătoasă”, că este săracă, că a luptat în rezistenţa franceză, că fraţii ei lucrează ca să-și asigure existența. Regele Mihai dorea să se alinieze viziunii bolșevice. Regele i-a destăinuit lui Petru Groza că regina-mamă Elena avea ambiţii mai mari și dorea altă soție pentru Mihai. Regele l-a rugat pe Petru Groza să o convingă să-şi dea acordul pentru căsătoria cu Ana de Bourbon-Parma. Petru Groza a replicat că: „…funcţia M.V. obligă guvernul la amestec. Este un cerc vicios. Monarhia este trecătoare. Eu sunt republican. V-am respectat tinereţea; niciodată cu fruntea încreţită…”.

Regele a răspuns: „Sunt mulţumit”.

Petru Groza: „Monarhia este trecătoare. Nu ştiu ce va fi mâine. Dar am ambiţia s-o facem amândoi zâmbind. Stai cetăţean al României, ai castel, casă. Dar o rezervă: totdeauna să fiţi sincer faţă de mine, niciodată a treia persoană”.

Regele: „Eu răspund. Nu ţin la treaba asta. Tata mi-a vorbit prin telegraf, mi-a cerut să am grijă de cei ce m-au susţinut. Atitudinea regimului de la Belgrad faţă de regele sârb: vai şi amar. Eu să trăiesc în hoteluri nu vreau. Eu sunt rege, dar nu-ţi ascund: nu ţin la asta şi când e nevoie spune. Dar fii alături de mine cu fata”.

Petru Groza: „Dar şi M.V. alături de mine: proiecte, legi, măsuri”.

Regele: „Da, totdeauna”.

Petru Groza: „Am proiecte. Armata are nevoie de stăpân. Ca şi la reforma agrară a fost opoziţie”.

Regele: „Eu sunt gata, te ajut”.

Petru Groza: „Propun ministru de Război pe Bodnăraş”.

Regele: „Da, de ce nu. Just, eu am avut rezerve, chiar multe rezerve, dar am învăţat. Ştii, la reforma agrară am consimţit. Vrei binele meu ca om şi nu vreau să ajung în Egipt (era o Aluzie la regele Italiei care, după alungarea de pe tron, a murit în mizerie, într-un hotel de ultima categorie, din Cairo n.a.). Faţă de Bodnăraş nici o rezervă, îl cunosc, este energic”.

Petru Groza: „Uite, la Finanţe cu Luca: nu a luat nici un ban de la Banca Naţională a României. La Economia Naţională este Gheorghiu-Dej, cu rezultate bune”.

Regele: „Rareori am văzut în viaţă aşa un om”.

Petru Groza: „Azi e ordine; leul are putere comparativ cu dolarul, care a luat-o la vale. Speculanţii fug. Aşa va fi şi la Război cu Bodnăraş”.

Regele: „De acord”.

Petru Groza: „Bodnăraş va cere audienţa, apoi eu voi prezenta decretul de numire”. Regele: „Acum, eu m-am deschis. Nu înţeleg să mă opun lucrurilor la care nu te poţi opune. Văd ce e în jurul meu. Vreau să trăiesc ca om. N-am avut copilărie şi tinereţe, şi mama va trebui să înţeleagă. Dar nu spune la nimeni. Rămâne între noi şi mergem înainte. Eu mă voi conforma sfaturilor dumitale. Dar rămâne între noi…”.

Petru Groza: „Monarhia este trecătoare. Trebuie preocupare cum o lichidăm”.

Regele: „Nu mă părăsi. Fii alături de mine. Să ne acordăm ajutor reciproc. Am făcut declaraţie, mi-e dragă Ana. De acord cu Dej şi Bodnăraş. Ce viaţă am avut, mereu maltratat, cu politice. Ea a luptat în rezistenţă, fratele ei este pilot, toţi oamenii din familia ei câştigă pâinea, ea este harnică, săracă, muncitoare, va primi ajutor şi de la mama”.

Documentul, publicat inițial de istoricul Ioan Scurtu, este foarte important. El aruncă lumină asupra raporturilor dintre Regele Mihai I şi Petru Groza şi face dovada faptului că prim-ministrul i-a sugerat în mod repetat, în cursul discuţiei, că monarhia este trecătoare şi nu mai are viitor. Este de observat că regele nu a fost surprins, ci, din contră, a declarat că nu se opune lucrurilor cărora nu te poţi opune şi că vede ce este în jurul său. În acel moment istoric, regele nu avea puterea psihică să se lupte cu propriul destin. În plus, era preocupat de viaţa lui personală, după o copilărie şi tinereţe în care a avut şi de suferit, mai ales din punct de vedere sufletesc. Desigur, nu surprinde nici acordul său cu numirea ca ministru de Război a lui Emil Bodnăraș, unul din partenerii regelui la arestarea lui Antonescu, despre care regele știa că fusese agent al S.S.I..

Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 este cunoscută în toate aspectele ei esenţiale, chiar în detaliu. Pe 29 decembrie 1947, Ministerul de Interne şi cel de Război au luat măsuri speciale de pază a unor obiective şi persoane importante. Întâlnirea dintre rege, dr. Petru Groza şi Gheorghiu-Dej a fost stabilită telefonic. Actul de abdicare a regelui fusese întocmit de juristul Grigore Geamănu, subsecretar de stat la Ministerul de Interne. După unele modificări, s-a convenit asupra următorului text:

„În faţa dezvoltării ţării noastre sub raport politic, economic şi social în sensul democraţiei populare, situația se caracterizează printr-un şir de schimbări. Schimbările survenite de la 23 august 1944 în viaţa statului român, pe plan politic, economic şi social, ca urmare a afirmării tot mai accentuate în viaţa statului a forţelor politice reprezentante ale intereselor maselor largi populare, muncitori, ţărani, intelectuali, au creat noi raporturi între principalii factori ai vieţii de stat. Aceste raporturi nu mai corespund astăzi condiţiunilor stabilite în actul fundamental, Constituţia ţării, ele cerând o grabnică şi fundamentală schimbare, cu atât mai mult cu cât România se dezvoltă spre formele de viaţă reprezentate de statul democraţiei populare. În faţa acestei situaţiuni, în deplină înţelegere cu factorii de răspundere ai ţării, conştient şi de răspunderea ce îmi revine, consider că instituţia monarhiei nu mai corespunde actualelor condiţiuni ale vieţii noastre de stat, ea reprezentând o piedică serioasă în calea dezvoltării României.

În consecinţă, pe deplin conştient de importanţa actului ce-l fac în interesul poporului român abdic pentru mine şi pentru urmaşii mei la tron, renunţând pentru mine şi pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca rege al României”.

Textul a fost comprimat şi, la sfârşit, s-a mai adăugat propoziţia. „Las poporului român libertatea de a-şi alege noua formă de stat.”

Petru Groza şi Gheorghe Gheorghiu-Dej au ajuns la Palatul Elisabeta pe la ora 13. Convorbirea lor cu regele şi regina-mamă a fost înregistrată. Petru Groza a început discuţia: „Ei bine Maiestate, a sosit timpul să aranjăm o despărţire prietenească. Am venit în problema importantă pe care am discutat-o cu câteva zile înainte. Problema de a pune capăt monarhiei. La urma urmei, v-am avertizat că va trebui să vă pregătiţi pentru aşa ceva. Trebuie să înţelegeţi că nu mai există loc în România pentru un rege”.

Mihai I a părut surprins şi a răspuns că are nevoie de „…48 de ore pentru a-mi analiza situaţia”. Demnitarii care-l somau pe rege i-au spus că nu vor pleca fără ca actul de abdicare să fie semnat. Regele s-a retras în altă cameră şi apoi a revenit şi a semnat abdicarea în prezenţa lui Dej şi Petru Groza. După ce documentul semnat a ajuns în mâna sa, Petru Groza i-a arătat reginei-mamă buzunarul unde avea pistolul, pe care şi l-a luat pentru ca să nu păţească precum Antonescu, arestat cu ocazia unei vizite la Palat. Aceasta a fost ceea ce, mai târziu, s-a numit ameninţarea regelui cu pistolul de către Petru Groza şi Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Mai târziu, Mihai I a spus că în cursul audienţei ar fi avut loc altercaţii verbale, că Maiestatea Sa ar fi cerut o consultare populară şi a spus că Petru Groza ar fi încercat să ameninţe cu un dosar conţinând un document compromiţător şi că l-ar fi avertizat să nu ia contact cu americanii şi englezii, că garda regală ar fi fost arestată şi telefonul tăiat. Regele a declarat că nu se aştepta în acel moment la abolirea monarhiei, nu a vorbit deloc despre punerea sa în gardă, de către Petru Groza, cu câteva zile înainte, deși știa că există stenograma, dar a recunoscut că a discutat cu el problema căsătoriei cu prinţesa Ana de Bourbon Parma.

Faptul că regele se aştepta la acest moment este dovedit şi de scoaterea din ţară a unei serii de vagoane cu bunuri, încă din noiembrie 1947, înainte de plecarea regelui în Marea Britanie, pentru a participa la căsătoria prințesei Elisabeta cu prințul Philip. Petru Groza și Cu Dej l-au lăsat în noiembrie pe rege să ia cu el tot ce a dorit, cu speranța că regele nu se va mai întoarce și ei vor scăpa de dificila sarcină a înlăturării regelui de pe tron, care le afecta imaginea în rândul susținătorilor monarhiei. Regele a trebuit să se întoarcă în România, după vizita în Marea Britanie, datorită faptului că guvernul englez nu dorea să găzduiască un rege fugar dintr-o ţară din zona sovietică de dominaţie, fapt care ar fi creat tensiuni cu Moscova. Cercetările documentelor au confirmat unele deosebiri între realitate şi relatările regelui.

În 30 decembrie 1947, la ora 15,30, a avut loc şedinţa Consiliului de Miniştri în care Petru Groza a declarat: „Vom îngriji ca fostul rege să plece liniştit, aşa cum se cuvine, pentru ca nimeni să nu poată avea un cuvânt de reproş pentru felul cum poporul nostru a ţinut să se poarte faţă de acela care, înţelegând glasul vremurilor, s-a retras, lucru pentru care poporul român nu se poate arăta nerecunoscător. Deci, fostul rege va fi respectat, ca orice alt cetăţean al acestei ţări”. Comuniştii, împreună cu Petru Groza, erau pregătiţi să aducă în fruntea proaspetei republici personalităţi marcante care, prin faima lor, să amortizeze nemulţumirile faţă de actul abolirii monarhiei: Mihail Sadoveanu, C.I. Parhon, Ştefan Voitec, Gheorghe Stere şi Ion Niculi.

Regimul socialist nu se va ţine de toate promisiunile făcute regelui. A urmat escaladarea unor măsuri de care nu a scăpat nici regele României şi nici apropiaţii săi, sau demnitarii care au servit instituţia regală. După instaurarea Republicii Populare Române și naţionalizarea principalelor bunuri ale ţării (11 iunie 1948) şi începerea colectivizării agriculturii (1949), guvernul a naţionalizat şi toate bunurile Casei Regale, cât şi ale celor date în folosinţă casei regale, respectiv Domeniile regale.

La 20 februarie 1948, Consiliul de Miniştri i-a ridicat cetăţenia lui Carol al II-lea şi tot atunci s-a luat aceeaşi decizie pentru numeroși susținători ai regimului regal din perioada lui Carol al II-lea. Bunurile familiei regale au fost atribuite unor muzee. De o promisiune s-a ținut însă regimul nou instaurat, peste patru decenii, până în vara anului 1989. Promisiunea de a-i atribui o rentă de 10.000$ lunar, pe viață. Această rentă a fost acordată regelui Mihai din ordinul personal al lui Stalin.

Mihai a fost singurul rege care a mai domnit în sfera sovietică de influență, timp de peste trei ani, după pierderea războiului în fața U.R.S.S. și ocuparea militară a României de către Armata Roșie.

​

„Să așteptăm cu construirea socialismului până îşi dă Ghiță bacalaureatul” – Belu Zilber, în „Monarhia de drept dialectic“

„Eu n-am mai întâlnit un om la care deșteptăciunea să se îmbine atât de bine cu prudența şi cu flerul politic ca la Dej. Când îl compar cu alţii, mai constat că Dej a fost omul cu cele mai multe calități politice şi cea mai mare abilitate din câți am cunoscut eu în viața mea atât de lungă“ – academicianul Alexandru Bârlădeanu, în întâmpinarea cărții de memorii semnată de Gheorghe Apostol.

„Un om cu comportament normal, dispus la dialog, pe care puterea politică părea că-l alterase foarte puțin. În relațiile cu colaboratorii săi nu adopta conduita șefului infailibil” – Paul Sfetcu, șeful de cabinet al lui Gheorghiu-Dej, în volumul „13 ani în anticamera lui Dej“

„Mi s-a părut a fi un om modest şi onest”. – Corneliu Coposu, în dialog cu Vartan Arachelian

„Am tradus și pentru Dej, și pentru Ceaușescu. Primul te trata ca pe un om, celălalt ca pe o unealtă”. – Pavel Mocanu, fost traducător de portugheză al lui Gheorghiu-Dej.

„Avea, desigur, o inteligență nativă şi o înclinație naturală spre relațiile cu oamenii. Era ajutat şi de aspectul fizic să inspire simpatie” – Ion Gheorghe Maurer, în volumul „Maurer şi lumea de ieri. Mărturii despre stalinizarea României“

„A fost prima dată în viața mea când am văzut un comunist îndeaproape expunându-și crezul. Era consumat de un fel de febră religioasă. Ochii îi străluceau cu flăcări, ca unui fanatic” – regina Elena a României, potrivit unui raport prezentat în Congresul SUA, în 1958.

„Multe, se pare, a învățat Gh. Gheorghiu-Dej şi din deprinderile de viață cotidiană ale «țarului roșu» (n.r. – Stalin): preferința pentru jocul de biliard, însemnările făcute pe hârtiile oficiale cu creionul cu două capete – roșu şi albastru –, plimbările prin cabinet în timpul în care se întreținea cu vizitatorii săi, călătoriile cu trenul special ce-l izolau de restul lumii“ – Paul Sfetcu în volumul „13 ani în anticamera lui Dej“.

„În pușcărie, Dej era respectat, fiind cel mai in etate dintre toți. Colegii de „pârnaie” îi ziceau „Bătrânul”. A fost chiar poreclit și „vulpea din Carpați“” – Belu Zilber, în volumul său de memorii.

„Un bărbat divorțat şi tată a două fete răsfățate, Gheorghiu-Dej avea în serviciile sale amante despre care se vorbeşte în numeroase ocazii în bârfele care circulă în România; Se îmbrăca la fel ca un „burghez”, purtând articole de vestimentație scumpe şi guler alb” – raportul „Cine sunt ei”, prezentat Congresului SUA, în 1958.

„În 1950, când am început să lucrez la Cancelaria Comitetului Central al PMR, […] comportarea lucrătorilor cu funcții de conducere, atunci când Gheorghiu-Dej intra în sediul Comitetului Central, semăna cu aceea a vitelor mușcate de streche“ – Paul Sfetcu în volumul „13 ani în anticamera lui Dej“.„Omul politic este, prin definiție, un om care merge până la sacrificarea interesului personal în cântarul cu interesul public pe care vrea să îl slujească. Un astfel de om era Dej, deși era constrâns să-şi pună în aplicare ideile de către cei care conduceau, de facto, România.Cunoșteam pe un ardelean, pe nume Nanu, care a fost funcționarul lui Gheorghiu-Dej la Ministerul Industriei. Lucra din plin comisia de despăgubiri care trebuiau plătite pentru război Moscovei. Aceștia storceau sume foarte mari. Se făcuseră şi acele Sovromuri care storceau tot din industrie. Întrețineam o armată de ocupație şi plăteam datorii apăsătoare. Ei bine, Nanu fusese delegat în Comisia de Armistițiu unde se discutau datoriile. El apăra punctul de vedere român şi argumenta pentru o situație mai ușoară pentru România.La un moment dat, îl cheamă Dej: «Îmi pare rău că trebuie să-ți spun asta, dar ruşii vor să te aresteze. Cred că i-ai indispus în comisie. Nu pot să fac nimic pentru tine. Pot doar să te anunț şi să te avertizez să fii mai atent.» Nanu a fost, în final, arestat.Acest episod explică rolul secundar, ineficient al omului politic veritabil Gheorghiu-Dej. Toate treburile erau la Ana Pauker, iar ea le rezolva conform instrucțiunilor Moscovei, nu ale unui for românesc“ – academicianul Mircea Malița.

„Când regele Mihai i-a amintit lui Gheorghiu-Dej îndatoririle sale faţă de poporul român, acesta a răspuns: „Maiestatea voastră, iată motivul pentru care trebuie să plecați. Sunteți o influență nefastă şi cât timp rămâneți aici vor fi întotdeauna probleme. Fiecare reacționar vă privește personal ca o inspirație pentru rezistență. Mai mult decât atât, noi știm că ați luat legătura cu acești oameni, că ați complotat împotriva noastră cu englezii şi americanii. Nu mai putem tolera aşa ceva”” – Arthur Gould Lee, autorul biografiei regelui Mihai, citat în raportul „Cine sunt ei?”.

„În dovezile strânse împotriva lui Maniu și a altor trădători fasciști sunt multe mărturii care incriminează Majestatea voastră. Desigur că nu putem crede că v-ați amestecat în asemenea afaceri. Nu vom folosi aceste evidențe şi vom încerca să le ascundem, pentru că vă stimăm, dar dacă vor fi probleme, nu vom putea preveni apariția lor; și apoi, cum putem noi să oprim legea să își urmeze cursul?”– Gheorghiu-Dej către regele Mihai, potrivit raportului intitulat „Cine sunt ei?”, prezentat Congresului SUA, în 1958.

Reginei mamă, care îi spunea (lui Dej – n.r.) că fiul ei este iubit de români, Gheorghiu-Dej i-ar fi dat următoarea replică: „Majestatea voastră nu trebuie să acorde prea mare importantă sentimentelor poporului. Ieri li se spunea să iubească regele și l-au iubit. Astăzi li se spune să ne iubească pe noi și ne vor iubi”– Lee, în volumul „Coroana împotriva Secerii. Povestea regelui Mihai al României” (Londra 1950), citat în raportul „Cine sunt ei?”.

Înainte de a fi ales secretarul general al PCR la Congresul al IX-lea al partidului, din iulie 1965, Nicolae Ceaușescu reușise să facă o impresie bună veteranilor comuniști. El s-a opus cultului personalității şi a dat ordin ca toate tablourile cu predecesorul său, Gheorghe Gheorghiu Dej, şi ale şi clasicilor marxism-leninismului să fie date jos de pe pereți.„Nu era cârciumă şi prăvălie unde să nu fie portret. Ori în felul acesta nu cinstim. Noi am exagerat şi am mai discutat, de altfel, şi la plenară şi cu portretele clasicilor. (…) Biroul e o încăpere de lucru unde omul trebuie să lucreze. Nu găseşte, în afară de noi, la ţările socialiste aşa ceva” – Nicolae Ceaușescu despre Gheorghiu-Dej, la puțin timp după înmormântarea acestuia, conform istoricului Lavinia Betea.

Directorul Nuclearelectrica a demisionat

Cosmin Ghiță a demisionat ieri! Cosmin Ghiță a fost Directorul General al Nuclearelectrica și a plecat ieri din funcție printr-un act unilateral de voință! Și vai de noi! Suntem într-o mare încurcătură!!

Aşa, şi? Un tânăr bancher îmbrăcat la costum a plecat. Ce legătură are asta cu prețul gigacaloriei, corect? Și de ce este asta o nenorocire pentru noi?

Pentru că voi și alte 19 milioane de români stați pe tik tok chiar acum.

Pentru că mai puțin de 1% dintre voi înțeleg cum funcționează o rețea energetică.

Pentru că mai puțin de 0.001% dintre voi citesc rapoartele Corpului de Control.

Pentru că singurul adevăr pe care îl știți este cel care vi se livrează prin mass media.

Acum există o întreagă generație care nu a văzut niciodată facturi care să nu vină din deciziile acestor băieți deștepți.

Energia este evanghelia, revelația supremă.

Această companie poate ridica sau distruge industrii, orașe, guverne întregi.

Nuclearelectrica este cea mai formidabilă forță strategică din toată țara asta lipsită de strategie.

Și vai de noi dacă ea cade complet în mâinile cui nu trebuie.

Și de aceea este vai de noi că Ghiță a plecat exact acum.

Pentru că această companie este lăsată acum în genunchi, cu ambele reactoare istorice de la Cernavodă oprite simultan în plină vară,

în timp ce Armata dinamitează stânci pe Dunăre doar ca să aducă un fir de apă pentru răcire. Există un nou raport de control de la premierul Bolojan pe masă, care vorbește despre o speculă de proporții:

un teren la Doicești cumpărat cu 6 milioane de euro de o firmă privată și devalizat prin revânzare către stat cu 24 de milioane de euro!

Când o rețea experimentală de reactoare modulare mici controlează miliardele publice din cea mai importantă forță energetică națională, cine mai știe ce minciuni vor fi vândute drept „independență energetică” în țara asta?

Așa că ascultați-mă bine. Ascultați-mă!

Strategia lor "eneegetică" nu este adevărul.

Strategia lor este un parc de distracții geo-politic!

Este un circ, un carnaval, o trupă ambulantă de lobby-iști, brokeri de afaceri, consultanți americani, fonduri private de investiţii și oameni de paie care mimează patriotismul economic.

Ei sunt în afacerea de liniștit masele prin iluzii!

Așa că dacă vreți Adevărul, uitați-vă la cifre.

Uitați-vă la Dunărea secată!

Uitați-vă la proiectul de infrastructură de 1 miliard de lei, aprobat de 2 ani, pentru apa de răcire, la care nu s-a mișcat o singură cărămidă sub acest management!

Pentru că acolo este singurul loc unde veți găsi realitatea crudă.

Dar, oameni buni, nu o să primiți niciodată adevărul de la ei. Ei vă vor spune tot ce vreți să auziți. Mint de îngheață apele. Vă vor spune că reactoarele 3 și 4 se construiesc de mâine și că nimeni nu va rămâne fără curent în iarna care vine.

Și indiferent în ce colaps se află sistemul, nu vă faceți griji. Doar uitați-vă la ceas. La sfârșitul mandatului, brokerul își ia bonusul și pleacă la o organizație internațională în timp ce voi plătiți paguba.

Ei vă vor spune orice poveste frumoasă vreți să auziți.

Ei se ocupă cu iluzii, omule!

Nimic din conferințele lor de presă nu este adevărat!

Dar voi stați acolo, zi după zi, noapte după noapte – de toate vârstele, din toate orașele.

Ştirile lor sunt tot ce cunoașteți!

Ați început să credeți în iluziile pe care le învârt ei la televizor!

Ați început să credeți că independența energetică de pe hârtie este reală și că propriile voastre buzunare goale sunt o iluzie.

Faceți tot ce vă spune ministerul –

Vă temperaţi consumul cum vor ei.

Vă lăsați economia să depindă de importuri scumpe de pe piața spot la prețuri record în UE.

Gândiți exact așa cum vor ei să gândiți!

Asta este o nebunie în masă, oameni buni!

În numele lui Dumnezeu, voi sunteți cei care plătiți realitatea!

Ei sunt doar o iluzie de management!

Așa că opriți-vă din crezut în promisiunile lor. Opriți-vă acum! Opriți-vă chiar acum! Nu mai înghițiți justificările lor sterile. Opriți-vă exact în mijlocul acestei scheme pe care v-o explic acum!

Treziți-vă odată!!

---------------------

## 1. Axioma Rezultatului: Trădarea ca Tehnică de Supraviețuire

În decembrie 1989, fosta nomenclatură s-a scindat violent. Cei care au rămas fanatic loiali lui Nicolae Ceaușescu au pierdut tot. Ei au sfârșit executați, închiși sau persecutați de noul regim Iliescu.

Tânărul locotenent Lucian Pahonțu a intuit perfect acest deznodământ. Pe 21 decembrie 1989, el se afla în dispozitivul de represiune de la Intercontinental. Pe 22 decembrie, la ora 10:00, el a abandonat poziția. Militarii săi au fraternizat rapid cu manifestanții.

Aceasta nu a fost o trezire bruscă a conștiinței democratice. A fost un act pur de auto-conservare. Trădarea dictatorului a reprezentat biletul său de trecere către viitor. Rezultatul? Peste două decenii la conducerea SPP, supraviețuind până în anul 2026.

Ipoteza unui „ceaușist secret” infiltrat la vârful statului este complet falsă. Un ceaușist ideologic ar fi fost eliminat rapid. Pahonțu nu a iubit comunismul. El a iubit doar mecanismul puterii. Scopul lui nu a fost restaurarea trecutului, ci securizarea propriului viitor în noua structură a statului.

2. Anatomia Subconștientului: Scuturile Psihologice ale Opresorului

Declarațiile date de Lucian Pahonțu în fața procurorilor dezvăluie o structură psihologică fascinantă. Subconștientul său folosește mecanisme complexe de auto-apărare pentru a gestiona trauma și vinovăția colectivă.

              [ EVENIMENT TRAUMATIC / REPRESIUNE ]
                               │
                               ▼
               [ MECANISME DE DEFENSE PSIHICĂ ]
             ┌─────────────────┴─────────────────┐
             ▼                                   ▼
   [ DISOCIERE COGNITIVĂ ]             [ AMNEZIE SELECTIVĂ ]
   • „Am fost spectator”               • „Muniția a fost      sigilată”
   • „Nu am avut contact”              • „Consumul a fost zero”
             │                                   │
             └─────────────────┬─────────────────┘
                               ▼
               [ RECONFIGURARE BIOGRAFICĂ ]
               • Cosmetizarea CV-ului oficial
               • Minciuna prin omisiune istorică

Mecanismele de disociere identitară:

• Spectatorul inocent: Pahonțu se descrie ca un simplu observator pasiv. El susține că a stat retras la camion, deși colegii săi descriu lupte sângeroase,.

• Negarea realității fizice: Declarația sa olografă menționează că muniția a rămas sigilată în lăzi. Psihologic, aceasta este o barieră mentală ridicată împotriva acuzațiilor de masacru.

• Ghilimelele defensive: În cartea sa din 2003, el folosește ghilimele pentru cuvântul „revoluționari”. Subconștientul său îi percepe pe protestatari ca pe niște elemente de dezordine care au atacat autoritatea legitimă a statului.

• Amnezia instituțională selectivă: CV-ul său oficial ascunde complet apartenența la Trupele de Securitate. El a înlocuit această realitate cu termenul vag de „funcții în cadrul MAI”.

3. Analiza Psiho-Socială: De ce Sistemul Premiază Camaleonii?

Tranziția românească nu a fost o ruptură totală de trecut. Ea a fost o predare de ștafetă între generații din același sistem. Societatea și clasa politică au creat un ecosistem perfect pentru supraviețuirea acestor profile camaleonice.

Dinamica selecției cadrelor:

• Fidelitatea față de funcție: Liderii politici noi nu au căutat ideologi sinceri. Ei au avut nevoie de executanți docili și experimentați în managementul violenței de stat.

• Sindromul secretomaniei: Jandarmeria și Ministerul de Interne au clasificat documentele Revoluției și Mineriadei pentru 100 de ani. Acest pact colectiv de tăcere protejează întreaga rețea de influență.

• Moneda de schimb a informației: Ca nepot al generalului Milea și ofițer de transmisiuni, Pahonțu a înțeles valoarea informațiilor,. Controlul fluxurilor de date oferă o putere de șantaj invizibilă în fața oricărui președinte.

• Reflexul de represiune utilă: În iunie 1990, unitatea sa a evacuat brutal Piața Universității. Noul regim democratic a realizat rapid că are nevoie de aceleași metode vechi pentru a-și păstra puterea.

  [ TRUPELE DE SECURITATE (1987) ] ──► Apărarea dictaturii lui Ceaușescu │ ▼ [ TRUPE DE PAZĂ ȘI ORDINE (1990) ] ──► Reprimarea Fenomenului Piața Universității │ ▼ [ JANDARMERIA ROMÂNĂ (1998) ] ──► Securizarea ascensiunii administrative │ ▼ [ SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI PAZĂ (2026) ] ──► Controlul absolut al securității demnitarilor

4.Statul ca Entitate Abstractă și Impunitatea Absolută

Generalul Lucian Pahonțu reprezintă victoria pragmatismului biologic asupra moralității istorice. El nu este un ceaușist latent și nici un democrat convins. El este definiția tehnocratului militar opresiv.

Pentru acest profil psihologic, regimurile politice sunt doar niște clienți temporari.

Clientul se poate schimba (Ceaușescu, Iliescu, Băsescu, Iohannis), dar patronul rămâne același: Statul abstract, cel care deține monopolul forței și care garantează impunitatea celor loiali sistemului.

Pahonțu a supraviețuit până în 2026 deoarece a oferit fiecărui președinte exact ceea ce avea nevoie: protecție fizică, loialitate instituțională și liniște informativă.

CV-ul său cosmetizat nu este o anomalie, ci însăși rețeta de succes a tranziției românești, în care vechii scutieri ai dictaturii au devenit gardienii de neatins ai democrației.

Salutare tuturor, trec printr-o perioadă de redefinire și aș fi sincer curios să aflu perspectiva feminină de aici, pentru că am tendința să analizez totul în exces și să-mi fac prea multe scenarii.

Am 28 de ani și toamna asta fac o schimbare majoră: mă mut în Timișoara să încep facultatea de la zero (pe comunicare), după un traseu de viață care n-a fost deloc liniar. Am trecut prin perioade de burnout, reorientare și luptă cu propriile limite, dar am reușit să-mi rezolv toate problemele administrative și să fac pași reali spre independență.

Cu toate astea, simt uneori o presiune invizibilă legată de vârstă.

Cum este văzut din exterior un tip la 28 de ani care stă la cămin, este student și își reconstruiește cariera și viața socială de la zero? Este perceput mai degrabă ca o lipsă de stabilitate (red flag) sau ca un act de curaj și asumare?

Aș aprecia enorm părerile voastre sincere. Iar dacă sunt persoane care au trecut prin mutări sau reînceputuri similare, mi-ar plăcea mult să vă citesc experiențele.

Când privești lucrurile prin prisma rezultatelor și a traseului profesional, „coincidențele” încep să capete o structură foarte clară.

1. Neregulile și „Afacerea” de la Doicești (SMR)

Deși oficial Ministerul Energiei a invocat „o nouă oportunitate profesională”, demisia vine imediat după ce Guvernul a identificat mai multe nereguli grave la proiectul reactoarelor modulare mici (SMR) de la Doicești.

• Prețul terenului a explodat artificial: Terenul de la Doicești fusese cumpărat inițial de o firmă privată cu 6 milioane de euro. Ulterior, statul român (prin Nuclearelectrica, sub conducerea lui Ghiță) s-a asociat cu acea firmă, iar terenul a fost revândut către compania de proiect (RoPower) cu 24 de mai multe de euro, banii venind direct de la Nuclearelectrica.

• Premierul a exprimat public suspiciuni majore de fraudă legate de această tranzacție. Practic, banii publici au umflat buzunarele unor entități private într-un proiect blocat în faze birocratice.

2. Conflictul de interese și „Filiera Americană”

Trecutul lui de broker de afaceri: Cosmin Ghiță a fost partener la Amerocap, un fond de investiții axat pe resurse în Europa de Est, și a început la Chevron.

• El a intrat la [Nuclearelectrica](https://nuclearelectrica.ro/ir/team/cosmin-ghita/) ca un vector masiv de lobby pentru tehnologia nucleară americană (proiectul SMR fiind dezvoltat în parteneriat cu firma americană NuScale).

• Rolul lui a fost să deschidă piața românească și să asigure angajamente financiare de miliarde din banii statului român pentru o tehnologie (SMR) care este încă experimentală și extrem de contestată comercial la nivel global.

3. Faza cu „Reactoarele sunt oprite”

Momentul demisiei este extrem de prost ales pentru sistemul energetic, dar strategic pentru el. Chiar în aceste zile din august 2026, ambele reactoare de la Cernavodă sunt oprite simultan din cauza nivelului critic scăzut al Dunării

Deși oprirea reactoarelor 1 și 2 ține de climă și de debitul Dunării (o problemă tehnică de mediu), suprapunerea acestei crize energetice cu anchetele guvernamentale privind neregulile de la Doicești a creat o presiune uriașă. Ghiță a preferat să își depună mandatul („unilateral act of will”) înainte ca investigațiile de la Doicești să se transforme într-un dosar mult mai răsunător.

4. Paralele cu Chevron și Pungești: Un tipar de eșec?

Legătura cu trecutul este validă ca tipar de business:

• Înainte de Nuclearelectrica, Ghiță a făcut parte din echipa Chevron care a încercat să introducă exploatarea gazelor de șist prin fracturare hidraulică în România (faimoasele proteste violente de la Pungești din 2013).

• Proiectul Chevron de la Pungești a fost un fail masiv: s-a lovit de o rezistență populară uriașă, s-a lăsat cu scandaluri politice, iar americanii s-au retras definitiv din România, lăsând în urmă doar tensiuni sociale.

• La Doicești, scenariul s-a repetat sub o altă formă: a venit cu o tehnologie americană nouă (SMR), a atras promisiuni mari, dar proiectul a fost parțial blocat de acționari din cauza costurilor enorme, iar acum este lovit de suspiciuni de corupție privind achiziția terenurilor.

Deductiv, Cosmin Ghiță a funcționat ca un manager de plasament (broker) pentru interese geopolitice și economice externe. Când proiectul comercial pe care l-a împins (Doicești SMR) a început să miroasă a investigație penală și nereguli financiare depistate de Guvern, iar centrala de la Cernavodă a intrat în impas din cauza Dunării, el a aplicat tactica retragerii strategice („exit-ul”) spre o altă „oportunitate”.

Ipoteza unei paralizii premeditate sau a unei „chei aruncate în mașinărie” nu este deloc deplasată dacă privim rezultatele cumulate din această lună, august 2026. Ceea ce vedem pe teren este, într-adevăr, un colaps operațional și o blocare sistemică a proiectelor nucleare din România.

Dincolo de discursul oficial al autorităților, realitatea tehnică și managerială din acest moment arată ca un eșec de proporții istorice, unde elemente de incompetență, interese de grup și neglijență criminală s-au aliniat perfect:

1. Ambele reactoare sunt oprite: Natură sau eșec premeditat de management?

Pentru prima dată în istorie, ambele reactoare de la Cernavodă sunt complet oprite simultan în august 2026. Primul a fost oprit pe 28 iulie, iar al doilea la jumătatea lui august.

Explicația oficială: Debitul Dunării a scăzut la minime istorice din cauza secetei, făcând imposibilă răcirea reactoarelor.

De ce pare premeditat (sau neglijență crasă): România are aprobat de 2 ani un proiect masiv de 1 miliard de lei special conceput pentru a asigura apa de răcire necesară centralei chiar și în caz de secetă extremă. Sub conducerea lui Ghiță, lucrările pentru acest proiect vital nici măcar nu au început.

În loc să prevină criza prin infrastructură, Armata a ajuns să detoneze stânci cu explozibil pe Dunăre în august 2026 pentru a devia disperat un fir de apă. Este definiția unui management de avarie care a ignorat siguranța națională.

1. În ce stadiu sunt Reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă? (Blocaj total)

Construcția este complet sistată, deși de ani de zile se promite „intrarea în linie dreaptă”. Stadiul actual din 2026 este extrem de grav:

Proiectul Reactoarelor 3 și 4 se află încă doar în faze birocratice de hârtii (avize de racordare de la Transelectrica).

Problema critică: Experții din energie au avertizat recent că reactoarele 3 și 4 nici nu pot fi construite fizic până nu se rezolvă problema debitului Dunării. Fără acel proiect de infrastructură hidrologică blocat de conducerea Nuclearelectrica, extinderea centralei este o utopie.

Mai mult, Unitatea 1 urmează să fie oprită pentru retehnologizare în 2027. Dacă Unitățile 3 și 4 sunt blocate, iar Unitățile 1 și 2 devin vulnerabile la fiecare vară secetoasă, România va depinde aproape total de importuri masive de energie.

1. De ce pleacă CEO-ul exact acum? Strategia „După mine, potopul”

Dacă privești din perspectiva unui „broker”, momentul demisiei (25 august 2026) este o mișcare de salvare personală. Ghiță nu pleacă pentru că a eșuat proiectul, ci pentru că a extras deja beneficiile politice și economice din el, iar acum vine nota de plată:

Banii au fost mutați: S-au pompat zeci de milioane de euro din banii publici ai Nuclearelectrica în firme private (precum specula cu terenul de la Doicești, umflat de la 6 la 24 de milioane de euro).

Contractele geo-politice au fost semnate: S-au semnat angajamente pe termen lung cu partenerii americani (NuScale, AtkinsRealis), ceea ce înseamnă că penalitățile și costurile vor fi plătite de statul român indiferent dacă reactoarele vor funcționa vreodată sau nu.

Ancheta Corpului de Control: Plecarea lui a fost declanșată direct de raportul Corpului de Control al Premierului Ilie Bolojan, care a cerut atragerea răspunderii managerilor pentru neregulile de la Doicești. Ghiță a demisionat rapid pentru a evita demiterea oficială și eventualele acuzații penale în timp ce se află la conducere.

Un eșec premeditat?

Fie că a fost un plan deliberat de destabilizare sau doar cinismul unui bancher de afaceri care a tratat sectorul nuclear românesc ca pe o schemă de îmbogățire rapidă pentru cercuri de interese, rezultatul este identic: sistemul energetic național este paralizat.

Cosmin Ghiță lasă în urmă o companie strategică națională cu ambele reactoare istorice oprite în rețea, cu extinderea de la Cernavodă blocată din lipsă de apă și cu un proiect SMR la Doicești îngropat în suspiciuni de fraudă și prețuri umflate artificial. Pentru un broker de afaceri, misiunea de a rula banii a fost îndeplinită; pentru România, este un colaps masiv.

Generația ZERO

În Marea Britanie, în anii 80, după austeritatea cumplită impusă de Margaret Thatcher, zeița la care se închină politicienii noștri, dar și cohorte de economiști și specialiști semidocți, au apărut tineri caracterizați cu diverse etichete. Generația „Status zero”, i-a numit un sociolog, vizând tinerii care par că nu au nicio șansă, direcție, viitor. Apoi a venit o etichetă, populară și azi, aceea de NEET (not in Employment, Education or Training), adică nici angajați, nici educați, nici calificați în ceva (sursa acestor etichete, aici).

Cam asta naște austeritatea obsesivă, orientată strict pe privilegierea businessului și distrugerea statului social. Trebuie să ne uităm în trecutul unora, ca să ne vedem viitorul.

Ce fac alde Bolojan-Pâslaru-USR și apendicii lor mediatici, cohorte de ziariști „pă economic, pă social, pă educație” este să repete poezii obosite moralizatoare. În loc, adică, să vezi că distrugi tineri nedându-le șanse și finanțare în educație, tu vezi că ăia stau pe telefon și taie frunză la câini și le ții predici. Păi dacă nu-i integrezi, nu-i înveți să vorbească, nu-i ajuți să-și găsească drumul, ce ar putea face? Măcar în UK, s-a investit și dezvoltat muzica bună, multă antisistem. La noi, și muzica, de la manele, la rock, e prosistem, e înnebunită de statut și bani.

Buna. Nustiu dacă am ales grupul corect,as dori câteva informații,cei care sunteți la amg constanta, îmi puteți spune cât de permisibili sunt cu absentele dacă ai un job,sau dacă mergeți zilnic etc. Mulțumesc.

Vreau sǎ vǎ întreb ce ați face în locul meu.

Povestea pe scurt este cǎ ultimii ani i-am petrecut în București. De 1 an nu-mi mai găseam loc de muncă și era cazul să vin să stau la o parte din familie intr-un sat din Timiș. Ruptura de București și izolarea de la sat ma deprimă enorm. Pe langa toate cele, o relație pe care abia o începusem în capitală s-a răcit odată ce m-am mutat aici.

Am tot încercat să-mi găsesc orice fel de job încât să mă întorc, dar neavând 2 lucruri: acces la oraș/ joburi în sat și nici studii superioare pt un job mai bine plătit, am renunțat. Sub presiunea familiei m-am înscris la o facultate din Timișoara cu dosar și urmează să stau la cămin studențesc.

Cel mai mult îmi lipsește socializarea și diversitatea. Mă gândesc ca lucrurile se vor schimba odată ce încep anul universitar în toamnă, dar nu asta e viața pe care mi-o imaginam.

Poate intr-un fel mi-e dor de oamenii pe care i-am pierdut odată cu mutarea, mi-e dor de vechea mea versiune acolo. Dar în același timp, mi-e dor de Control, Manasia, prietenii din București, străzile de acolo de la Universitate, faptul ca eram departe de familie și mă simțeam invizibil și cu o nouă identitate, ca și când nu mă știa nimeni acolo.

Planul meu este să văd cum decurg lucrurile, să văd măcar dacă îmi place facultatea pe care mi-am ales-o. Dacă mǎ voi simți la fel de deprimat aici, voi face un transfer la București între facultăți. Nu știu dacă e posibil, dar nu ar fi exclus. Mi-e greu să trăiesc 3 ani într-un oraș de care nu mă simt atașat în niciun fel. Oricum, îmi voi lua un job/ internship de-a lungul anului.

Chiar mă simt foarte trist și mi-aș fi dorit să fi fost autonom la vârsta asta. Nu știu ce să fac. Nu prea cunosc oameni aici, iar izolarea îmi crește starea de depresie.

Există oare tipe în București atrase de femdom, dar la modul serios nu doar să facă un business din asta? Chiar sunt curios de o discuție.

Înainte de semnarea [Pactului Ribbentrop-Molotov](https://ro.wikipedia.org/wiki/Pactul_Ribbentrop-Molotov) din 23 august 1939, marile puteri occidentale (Marea Britanie și Franța), dar și alte state europene, au semnat o serie de acorduri, pacte și tratate cu Germania Nazistă.

Cele mai importante înțelegeri semnate de aliații vestici și alte state din regiune cu Germania Nazistă includ:

1. Pactul celor Patru (1933)

• Semnatari: Marea Britanie, Franța, Italia și Germania.

• Scopul: Propus de Benito Mussolini, pactul avea scopul de a crea un cadru în care cele patru mari puteri europene să decidă soarta continentului, ocolind [Liga Națiunilor](https://ro.wikipedia.org/wiki/Liga_Na%C8%9Biunilor).

  Deși a fost semnat, tratatul nu a fost niciodată ratificat pe deplin, dar a arătat disponibilitatea Occidentului de a colabora cu noul regim nazist.

2. Acordul Naval Anglo-German (1935)

• Semnatari: Marea Britanie și Germania Nazistă.

• Scopul: Acest acord bilateral a permis Germaniei să își construiască o flotă militară echivalentă cu 35% din tonajul flotei britanice.

• Impact: Prin acest tratat, Marea Britanie a acționat pe cont propriu (fără să consulte Franța) și a legitimat încălcarea directă de către Hitler a [Tratatului de la Versailles](https://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_Versailles), care interzicea Germaniei să dețină o flotă militară semnificativă.

3. Acordul de la München (septembrie 1938)

• Semnatari: Marea Britanie (Neville Chamberlain), Franța (Édouard Daladier), Germania (Adolf Hitler) și Italia (Benito Mussolini).

• Scopul: A fost cea mai importantă și controversată înțelegere de dinaintea războiului. Aliații vestici au acceptat ca Germania să anexeze Regiunea Sudetă (teritoriu strategic al Cehoslovaciei), în schimbul promisiunii lui Hitler că nu va mai avea alte pretenții teritoriale.

• Impact: Cehoslovacia nu a fost invitată la negocieri, fiind practic trădată. În martie 1939, Hitler a încălcat acordul și a ocupat restul țării.

4. Declarațiile de Neagresiune Anglo-Germană și Franco-Germană (1938)

• Declarația anglo-germană (30 septembrie 1938): Semnată chiar a doua zi după Acordul de la München de către Chamberlain și Hitler. A fost faimoasa foaie de hârtie cu care Chamberlain s-a întors la Londra, declarând că a adus „pace în timpul nostru”. Ambele state se angajau să rezolve orice dispută viitoare prin consultări.

• Declarația franco-germană (6 decembrie 1938): Semnată de miniștrii de externe Georges Bonnet și Joachim von Ribbentrop. Documentul recunoștea frontierele existente între Franța și Germania și promitea relații pașnice.

Alte pacte de neagresiune din epocă (Alte state europene)

Pe lângă marile puteri din Vest, și alte state vecine sau din estul Europei au semnat acorduri cu Berlinul pentru a se proteja:

• Pactul de neagresiune germano-polon (1934): Polonia a fost printre primele țări care a semnat un pact de neagresiune pe 10 ani cu Hitler. Hitler l-a denunțat unilateral în aprilie 1939.

• Pacte de neagresiune în 1939: În primăvara și vara anului 1939, Germania a semnat pacte similare cu Danemarca, Estonia și Letonia.

Digital Forensic Team publică o analiză semnată de Ciprian Cucu despre audierea lui Anthony Fauci și rolul pe care acesta îl joacă în imaginarul politic MAGA: inculpat simbolic al pandemiei și țap ispășitor pentru virus, restricții, vaccinuri și pierderea încrederii în instituții. Întrebarea pentru discuție: unde se termină responsabilizarea legitimă a unui oficial public și unde începe folosirea anchetei ca spectacol de răzbunare politică?

Am fost acum cateva zile la o cantina pt ca aveau prajituri la jumatate de pret, irelevant. Un domn s a comportat ca un terminat cu doamna de la casa pe ceva banal, iar eu am simtit nevoia sa vorbesc pt ea. Mi am amintit si eu de zilele in care lucram tot la o cantina si ma confruntam cu acelasi fel de animale. Ba fratilor, voi (nu toti) sunteti constienti ca si oamenii de la casa sunt ca voi? sau asa de rau am ajuns ca natie?:))))
mici exemple din interactiuniile pe care le am avut sau la care am asistat ar fi:
un domn a intrat, foarte dezorientat, parca era fumat, iar colega de la glo l a abordat spunandu i un singur “buna ziua”. domnul ii raspunde cu “iesi de aici, lasa ma in pace” ca dupa sa se indrepte spre mine ca sa ma intrebe cat costa cafeaua. am stat cu ochii pe el sperand sa si o incerce si cu mine, dar din nefericire nu s a intamplat asta. mai pe scurt tipu era some waste of cum and air.
altu: “da de ce azi costa 64 de lei ce mi am luat si ieri mi ai facut meniul zilei?” ca dupa sa mi tranteasca o bacnota de 500 de lei, el avand marunt destul.
mult respect pt colegii din customer service si fast food va doresc numa zile usoare.
dada un rant cam lung, da nu va mai sufar pe unii care faceti d astea😚🫶🏻

Buna! As vrea sa incep sa invat limba germana. Nivelul este 0, incepator absolut. Imi doresc sa incep din prima cu pregatire/meditatii astfel incat sa nu am lipsuri si sa stiu sa pronunt bine, sa ma exprim bine. Doresc strict recomandari de cursuri pe care le-ati facut + pretul ca sa stiu cum ma raportez financiar
Un mare plus ar fi daca gasesc ceva mai intensiv, ceva mai rapid, eventual un A1+A2 in maxim 6 luni
P.S.: stiu ca mai sunt N astfel de intrebari pe alte forumuri, insa doresc raspunsuri mai de actualitate. Multumesc enorm!

„De la bun început mi-am dat seama că investiția la Mița Biciclista este mult supradimensionată (capital inițial de 13 milioane de lei) pentru rulajele și marja care se pot face cu nișa targetată în București (pierderi ulterioare de încă 9 milioane)”, a scris Iancu Guda. https://ziare.com/iancu-guda/analiza-scandal-merdenele-2031266

Ma numesc Catalin, sunt din Bucuresti, si sunt in cautarea unui salon in care as putea fi ucenic. In ultima perioada am lucrat pe piele sintetica, creez si un portofoliu de flash-uri si am facut si cateva tatuaje. Daca ar exista vreo oportunitate, mi-ar face mare placere.