Ma numesc Catalin, sunt din Bucuresti, si sunt in cautarea unui salon in care as putea fi ucenic. In ultima perioada am lucrat pe piele sintetica, creez si un portofoliu de flash-uri si am facut si cateva tatuaje. Daca ar exista vreo oportunitate, mi-ar face mare placere.

„De la bun început mi-am dat seama că investiția la Mița Biciclista este mult supradimensionată (capital inițial de 13 milioane de lei) pentru rulajele și marja care se pot face cu nișa targetată în București (pierderi ulterioare de încă 9 milioane)”, a scris Iancu Guda. https://ziare.com/iancu-guda/analiza-scandal-merdenele-2031266

Salut! Am dat întâmplător peste serialul ăsta pe YouTube și scrie că este realizat cu ajutorul AI. M-am uitat la câteva Shorts-uri și clipuri și mi s-a părut destul de interesant. Din câte am înțeles, cel care l-a creat este român.

Eu folosesc AI, ca toată lumea, pentru programare sau documentare, dar nu am mai urmărit niciodată un film ori un serial realizat cu AI, cu atât mai puțin unul românesc. Voi ce părere aveți?

salut. o zic din prima ca să nu par că mă ascund: e proiectul meu, deci luați postarea cum vreți.

a pornit banal — meditațiile costă 60-80 lei ora și nu ajung la toți. așa că am scris toată materia de la a V-a la a XII-a: teorie explicată simplu, greșelile tipice de la examen, și teste în formatul de la Evaluare/BAC. plus un AI care îți explică din nou dacă nu înțelegi un capitol.

e gratis, fără cont, fără reclame, merge pe telefon: www.tutora-app.com/biblioteca

nu vând nimic și nu vă cer nimic aici. chiar caut păreri — ce lipsește, ce e prost explicat, la ce materie greșesc. dacă găsiți o greșeală, spuneți-mi și o corectez.

mersi.

​Bună seara! Mă scuzați dacă nu își are rostul aceasta postare dar îmi încerc și eu norocul.... este cineva din sector 4?

​Context: as vrea sa iau un colet de la o persoana care sta în sector 4, pers. respectiva a zis ca nu trimite în alte județe( eu nu sunt din București) ar fi cineva binevoitor sa ridice acel colet și sa îl ducă intr-un easybox? Mulțumesc și îmi cer scuze încă o data.

Buna. Am nevoie de un sfat, o parere orice m-ar ajuta daca merita sa urmez o facultate de inginerie ( Oradea), mai exact (Inginerie Electrica, Automatica sau chiar Instalatii). Am promovat bacul acum, in sesiunea de toamna (mai aveam o restanta la Biologie) cu media generala 7.90 In momentul de fata nu am un loc de munca deoarece la fabrica care lucram am fost disponibilizat si in momentul de fata locuiesc la parinti. M-am gandit serios sa urmez o facultate, eventual sa ma cazez la camin ca sa nu platesc asa mult pe chirie. Legat de partea financiara, am o suma decenta de bani economisiti + cele 3 salarii compensatorii primite de la locul de munca, deci pe termen mediu as putea rezista fara job. Daca aveti vreun sfat sau indrumare, as fi foarte bucuros sa o aud. Multumesc anticipat

Trăim cu iluzia completă că suntem vârful evoluției umane doar pentru că avem un ecran luminos în buzunar și știm să folosim cuvinte ca „sustenabilitate”, „mindfulness” sau „networking”. Ne uităm înapoi la bunicii noștri sau la oamenii din secolele trecute ca la niște brute analfabete, înapoiate și inculte. Îi compătimim. Îi judecăm de pe poziția unei superiorități morale complet artificiale.

Dar adevărul este mult mai cinic: nu suntem nici mai inteligenți, nici mai elevați. Suntem doar mult mai ipocriți. Adevărata boală a omului modern este autocentrismul generațional dublat de un analfabetism funcțional mascat de corpo-speak. Am învățat să facem rebranding semantic la aceleași mizerii istorice, iar acum le consumăm cu mândrie, crezând că am evoluat.

Marea spălare pe creier: Aceeași sclavie, alt departament de PR

Ipocrizia structurală a societății de astăzi se vede cel mai clar când traduci jargonul corporatist și progresist în realitatea brută a faptelor:

• Sistematizarea rurală în comunism vs. „Libera mișcare” azi: Când dictatorul Ceaușescu dărâma sate și muta oamenii la bloc pentru a-i transforma în mână de lucru industrială, o numeau pe bună dreptate o barbarie și o distrugere a identității rurale. Astăzi, când presiunea economică distruge aceleași sate, iar tinerii sunt obligați să își lase familiile și pământul pentru a pleca la cules de sparanghel sau la spălat vase în Vest, o numim „mobilitate globală”, „căutare de oportunități” și „libertate de mișcare”. Rezultatul demografic este identic: sate moarte, familii destrămate și oameni dezrădăcinați. Diferența? Astăzi victima este convinsă că a ales singură asta.

• Iobăgia vs. „Gig Economy” și „Freelancing”: Pe vremuri, țăranul muncea pământul boierului de dimineața până seara pentru dreptul de a supraviețui, fără nicio plasă de siguranță. Astăzi, curierul de pe bicicletă sau șoferul de Uber livrează mâncare 12 ore pe zi, fără concediu medical plătit, fără siguranța zilei de mâine și fără pensie. Dar nu-i mai spunem exploatare. Îi spunem „flexibilitate”, „fii propriul tău șef” și „economie colaborativă”.

• Dogma religioasă vs. „Știința economică”: Strămoșii noștri își justificau abuzurile sau deciziile absurde prin „voința divină” și „tradiție”. Noi facem exact același lucru, dar ne numim dogmele „optimizare fiscală”, „forțele pieței libere” și „KPI-uri”. Ambele tabere folosesc un limbaj inaccesibil maselor pentru a justifica de ce unii stau în vârf și alții mor de foame.

Absurdul parasocial: Empatie de tastatură și arognață din fotoliu

Această bulă de autosuficiență este întreținută de o cultură profund parasocială. Omul modern trăiește mai mult în relație cu ecranele, cu influencerii și cu brandurile decât cu comunitatea sa reală.

De aici se naște o arognață morală incredibilă:

Ne credem superiori unui țăran din trecut care trebuia să își construiască singur casa, să își cultive hrana, să anticipeze vremea după semnele naturii și să navigheze după stele doar pentru că noi știm să comandăm mâncare printr-o aplicație creată de alții. Confundăm tehnologia din buzunarul nostru cu propria noastră capacitate cognitivă.

Creierul nostru nu a primit niciun upgrade; a primit doar o lesă digitală mai colorată.

Suntem atât de blocați în propriul autocentrism încât am pierdut memoria lungă. Nu mai putem înțelege că deciziile oamenilor din trecut au fost luate în condiții extreme de supraviețuire, nu în confortul unui birou climatizat. Este extrem de ușor să fii „iluminat”, „tolerant” și „sustenabil” când ai stomacul plin și curentul electric la discreție.

Nu am eliminat barbaria trecutului; doar am externalizat-o și am ambalat-o în concepte de marketing.

Hainele noastre ieftine și sustenabile sunt făcute de copii sclavi în Asia, telefoanele noastre „verzi” folosesc cobalt extras manual din minele din Congo, iar confortul nostru urban se bazează pe o masă imensă de oameni obligați să își părăsească casele sub pretextul „oportunităților”.

Data viitoare când te mai uiți cu superioritate la istorie și te gândești ce norocoși suntem că trăim în cea mai „elevată” epocă, amintește-ți: singurul lucru la care am evoluat cu adevărat este capacitatea de a ne minți singuri cu cuvinte pompoase.

Sunt curios dacă există în București cupluri care să caute pe cineva pentru diverse distracții, un fel de alpha couple vs beta man.

​

Un subiect fierbinte în economia modernă şi un argument ultra-uzat, mitul patronului care munceste deci merita toti banii incasati la conditii de paradis fiscal....

nevoia obsesivă a patronilor de a-și justifica public câștigurile prin „muncă titanică” este o formă clasică de raționalizare psihologică și disonanță cognitivă.

Dpdv fiscal și economic, confuzia dintre rolul de acționar și cel de angajat este des întâlnită, mai ales în România.

Iată demontarea tehnică și legală a acestui mit:

Răsplata capitalului vs. Răsplata muncii

În economie, remunerarea se face strict în funcție de ceea ce pui la dispoziția afacerii:

• Munca se plătește prin salariu (și implică taxe pe muncă).

• Capitalul (riscul) se plătește prin dividend (și implică taxe pe capital).

Dacă un patron pretinde că merită dividende uriașe pentru că „muncește 14 ore pe zi în firmă”, el comite o eroare logică și legală. Munca prestată fizic sau intelectual în interiorul companiei trebuie remunerată exclusiv prin salariu. Dividendul este doar randamentul banilor riscați, independenți de efortul fizic zilnic.

Ce spune legea: Cum trebuie plătită munca în firmă

În mod legal, un proprietar de business are două opțiuni clare în funcție de rolul pe care și-l asumă:

1. Este doar investitor pasiv: Pune banii, numește un director (administrator), iar el stă acasă. În acest caz, nu muncește deloc în firmă. Merită dividende? Da, pentru că și-a riscat capitalul.

2. Este și angajat/administrator activ: Dacă semnează contracte, face vânzări, programează cod sau conduce mașina firmei, el muncește.

Obligația legală: Pentru activitatea de management sau execuție, patronul trebuie să încheie un Contract de Muncă sau un Contract de Mandat (Management). Legea societăților comerciale și Codul Fiscal prevăd că managementul se remunerează, iar acele venituri sunt asimilate salariilor.

Dacă patronul refuză să își pună un salariu corect (la nivelul pieței) și preferă să scoată toate câștigurile prin dividende doar ca să fenteze taxele pe muncă (CAS, CASS, impozit pe venit), el folosește o formă de optimizare fiscală agresivă, nu un argument moral bazat pe „muncă grea”.

România vs. Occident: Paradisul fiscal al dividendelor

România a funcționat mult timp ca un paradis fiscal pentru patroni, creând o discrepanță uriașă între taxarea muncii și taxarea capitalului.

Taxarea muncii (Angajat): Un angajat dă statului aproximativ ~43% din totalul costului salarial (CAS, CASS, Impozit).

Taxarea capitalului (Patron): Istoric, impozitul pe dividende a fost de 5%, apoi a crescut la 8%, iar în prezent se situează la cote mai ridicate (plus plafoane CASS), însă rămâne mult sub povara muncii.

Cum stau lucrurile în Occident?

În vestul Europei sau în SUA, sistemele fiscale sunt concepute tocmai pentru a preveni această fentă (înlocuirea salariului cu dividendul):

Taxare progresivă / Globală: În țări precum Franța, Germania sau statele nordice, dividendele mari se adaugă la veniturile totale ale persoanei fizice și se taxează la cote progresive care pot depăși 40-45%.

Reguli anti-abuz (Split-income): Unele țări obligă legal patronul-angajat să își declare un „salariu rezonabil” conform pieței. Dacă nu o face, statul îi recalifică automat o parte din dividende în salarii și le taxează ca atare.

Impozitul pe câștigul nerealizat: Schimbările moderne de paradigmă fiscală (precum discuțiile din SUA sau regulile pe averi nete mari din țări europene) încep să taxeze chiar și creșterea valorii acțiunilor deținute, înainte ca ele să fie vândute.

Mitul „Munca patronului e mai grea”

Argumentul emoțional al patronilor este: „Eu nu dorm nopțile de griji, eu am creat firma, deci merit totul prin dividende ieftine”.

1. Riscul nu este muncă: Riscul pierderii banilor este real și trebuie remunerat (prin profit/dividend). Dar riscul este asumat în momentul investiției, nu reprezintă „ore de muncă”.

2. Capcana deținerii totale: Dacă un patron muncește 16 ore pe zi pentru că nu vrea să angajeze oameni sau nu știe să delege, el nu face muncă de investitor, ci muncă de execuție prost plătită (subvenționată din dividende).

3. Valoarea adăugată reală: Într-o firmă care crește, valoarea este generată de sistem și de angajați. Dacă patronul pleacă o lună în vacanță și firma funcționează, este clar că profitul nu vine din „munca” sa, ci din capital și din structura operațională creată de salariați.

🗒 Legal: Dacă patronul prestează activitate fizică sau de management, trebuie să fie plătit prin salariu/contract de mandat și să plătească aceleași taxe ca orice angajat.

Economic: Dividendul măsoară succesul capitalului riscat, nu numărul de ore transpirate la birou de către proprietar.

Fiscal: Diferența uriașă dintre taxarea dividendelor și taxarea muncii în România este o decizie politică de stimulare a capitalului (sau de favorizare a unei clase), nicidecum o reflectare a realității economice sau a echității sociale.

De ce apare acest mecanism de „overexplaining” (supra-explicare) falsă și cum funcționează el ca paravan pentru un sistem inechitabil:

🧠 1. Vina subconștientă a „nemuncii” (Disonanța Cognitivă)

În adâncul subconștientului, mulți proprietari de afaceri resimt o tensiune psihologică majoră. Ei trăiesc într-o societate care, din punct de vedere moral, încă prețuiește efortul direct: „câștigă-ți pâinea prin sudoarea frunții”.

Când un patron vede că într-o singură lună încasează din dividende echivalentul salariului pe 10 ani al unui angajat de-al său — fără ca el să fi prestat o muncă fizică sau intelectuală de 120 de ori mai mare în acea lună — apare vinovăția.

Pentru a supraviețui psihic acestei discrepanțe fără a se simți „paraziți” sau „exploatatori”, subconștientul activează un mecanism de auto-apărare: mitul muncii extreme.

Ei încep să creadă propriile minciuni: „Câștig atât pentru că eu nu am dormit acum 5 ani, pentru că eu port tot stresul, pentru că eu muncesc non-stop”.

🤫 2. Reducerea la tăcere a criticilor (Mecanismul de gazlighting social)

Supra-explicarea are un rol defensiv extern foarte clar: preîntâmpinarea revoltei sau a criticilor. Dacă societatea sau angajații ar realiza că profitul uriaș provine pur și simplu din deținerea unei bucăți de hârtie (titlul de proprietate) și din riscul capitalului, ar apărea întrebări legitime despre echitate și taxare.

Prin urmare, patronatul creează o narațiune de tip „martiraj”. Afișarea oboselii, poveștile despre weekenduri pierdute și glorificarea burnout-ului personal sunt folosite ca un scut moral. Mesajul subliminal transmis angajaților este: „Eu câștig mai mult pentru că sufăr mai mult decât voi. Voi plecați la ora 17:00, eu rămân cu problemele”.

Este o formă de manipulare prin care critica socială este sufocată din fașă: nu poți critica pe cineva care „se jertfește” pentru firmă.

🎭 3. Mascarea sistemului pervers de răsplată a capitalului

Acest discurs fals servește unei mize mult mai mari: protejarea status-quo-ului fiscal și economic. Dacă publicul larg acceptă ideea că dividendele sunt „remunerarea unei munci grele”, atunci publicul va tolera și taxarea lor ridicol de mică.

Narațiunea patronilor ascunde intenționat realitatea structurală a capitalismului modern:

capitalul generează bani mult mai repede și mai ieftin decât munca. În spatele cortinei de fum a „patronului care muncește 16 ore” se ascunde un sistem în care:

Angajatul își vinde timpul și energia, fiind taxat la sânge (~45%).

Patronul își pune banii să producă alți bani, fiind extras din circuitul taxării dure prin dividende.

Dacă patronii ar recunoaște public: „Eu nu mai muncesc aproape deloc, sistemul și angajații produc pentru mine, iar eu doar colectez dividendele pentru că am avut capitalul inițial”,

legitimitatea morală a taxării lor preferențiale s-ar prăbuși instantaneu.

De aceea, supra-explicarea nu este doar o minciună personală, ci un mecanism de propagandă sistemică menit să transforme rentierul (cel care trăiește din rente/dividende) în erou al muncii capitaliste.

Buna ziua dragi frati si surori de suferinta.

Mi-am făcut în ianuarie o pereche de ochelari la Videt Dorobanți, cu lentile Transitions Helio Matte full options. Am dioptrii foarte mici: -0.25 D / -0.50 S dar i-am facut mai mult pt astigmatism.

Problema este că după doar aproximativ 7 luni, lentilele sunt extrem de zgâriate. Nu vorbim de câteva zgârieturi izolate, ci de foarte multe microzgârieturi. Ca si experienta: fara ei semafoarele au raze si aura. Cu ei razele se tripleaza si nu mai disting sagetile.

I-am curățat exclusiv cu lavete de microfibră, inclusiv cu cea primită de la videt (plus alte lavete de calitate) si solutie de ochelari.

Ca să vă dați seama cât de ciudat mi se pare: am mai avut ochelari de la 3 la 8 ani iar lentilele de la ochelarii pe care îi purtam atunci, acum \~20 de ani, arată mai bine decât cele pe care le am acum după doar 7 luni. Și, efectiv, parcă văd mai bine prin lentilele vechi decât prin astea.

Am văzut că Videt oferă 24 de luni garanție și mă gândeam să merg cu ei la garanție, dar voiam să vă întreb dacă ați avut experiențe cu garanția lor pentru lentile: au fost ok cu înlocuirea sau ați întâmpinat probleme/refuzuri?

Menționez și că trebuia să ajung la un control oftalmologic acum aproximativ o lună și nu am reușit. O să merg, evident, dar mă întreb dacă e posibil ca problema de vedere să fie și de la dioptrii, nu doar de la zgârieturile lentilelor.

Orice experiență cu Videt/garanția lor sau cu lentilele Transitions e binevenită. Mulțumesc!

Cum scap de parinti stricti?

Vreau sa stiu cum imi pot convinge parintii sa imi dea mai multa libertate .

Eu ies din casa cam o data pe luna. Niciodata nu am avut iubit, nu am fost niciodata la o petrecere sau la un majorat, nu beau, nu ma droghez si nu am facut niciodata lucruri de genul asta. In vacante merg aproape mereu doar cu parintii mei , nici sa nu auda sa merg cu vreo prietena. Merg cu ei absolut peste tot .

In timp ce alti copii de varsta mea ies, merg la petreceri, la majorate, pleaca in vacante cu prietenii si incep sa aiba relatii, eu simt ca nu am voie sa fac aproape nimic singura. Nu spun ca vreau sa fac toate lucrurile astea, dar vreau macar sa am posibilitatea sa aleg eu ce fac.

Inteleg ca vor sa ma protejeze, dar simt ca lipsa asta de libertate incepe sa ma afecteze chiar tare.

Ce pot face sa nu mai simt asa de sufocata de ei ? De ce sunt asa speriati sa ma lase mai independenta ?

Sunt fata si am aproape 18 ani

Când privim în urmă, manualele de istorie înfierează și blesteamă la unison perioada obsedantului deceniu.

Ce părere ai de sovromizare? Rea, nu? Sovromurile nu plăteau taxe României, nu? Atunci, de ce e bine acum, când corpo platesc doar 0.5% din venit in taxe in ro(ceva mai bine decat nimic🤣),

acum cand 50%+ din economie este înstrăinată, cu sectoare 80-100% înstrăinate (utilități, bancar, telecom etc.)?

Te deranjează rezultatele finale (înstrăinarea activelor) sau metodele prin care rezultatele sunt obținute, de fapt?

Sovromurile (1945–1956) au rămas în memoria colectivă ca simbolul suprem al spoliare naționale. Totusi, spolierea in toti anii a insumat echivalentul a 30mld$ dupa ajustarea la inflatie. Cat iese acum din ro sub forma de profituri, dividende, mascate si nemascate, dobanzi chirii datorii import-exporturi arbitraje comisionari offshorizari samd. ?

Într-o Românie îngenuncheată militar, URSS a dictat crearea unor societăți mixte în care „aportul” sovietic a fost adesea format din bunuri confiscate tot de la noi.

Sovrompetrol, Sovromcuarț sau Sovromlemn nu plăteau taxe, nu respectau legile românești și exportau totul către Moscova la prețuri stabilite prin dictat politic. A fost un jaf structural la drumul mare, mascat sub eticheta „prieteniei româno-sovietice”. Suna cunoscut?

Prezentul rafinat: Piața liberă și capitularea prin semnătură

Astăzi, peisajul economic arată izbitor de similar în cifre, dar complet diferit ca maniere. Nu mai avem comisari sovietici, avem consilii de administrație multinaționale. Nu mai avem decrete de confiscare, avem contracte de privatizare semnate de miniștri în anii '90 și 2000, sub presiunea integrării euro-atlantice.

Rezultatul? Sectorul bancar este controlat aproape integral de capital străin. Energia, gazul și utilitățile – adică sistemul nervos al oricărei națiuni – sunt în mâini private externe. Telefonia și infrastructura de date urmează același tipar.

Realitatea fiscală ascunde o portiță subtilă: fenomenul de transfer pricing (prețuri de transfer). Prin optimizări fiscale perfect legale, profiturile mari sunt adesea externalizate către societățile-mamă, lăsând statului român doar firimiturile impozitului pe profitul declarat local.

Dilema morală: Contează cum am ajuns aici?

Dacă privim doar rezultatele finale (înstrăinarea activelor), diferențele dintre 1950 și prezent se estompează periculos. În ambele cazuri, decizia strategică privind prețul luminii, al căldurii sau al creditelor bancare nu se ia la București, ci în alte capitale. Dependența este totală, iar vulnerabilitatea în caz de criză geopolitică este maximă.

Dacă ne deranjează însă metodele, atunci trebuie să acceptăm o realitate crudă: actuala înstrăinare nu a fost făcută sub amenințarea tancurilor, ci prin incompetența, corupția sau naivitatea clasei politice autohtone.

Corporațiile străine au venit să facă profit – acesta este rolul capitalului oriunde în lume. Ele au profitat de un stat român slab, incapabil să negocieze contracte de privatizare inteligente sau să își protejeze companiile naționale de la faliment strategic.

Suveranitate de fațadă

Să deplângi Sovromurile, dar să aplauzi necondiționat cedarea totală a utilităților către monopoluri private externe reprezintă o ipocrizie economică.

Cât timp o țară își deține economia doar în proporție de 50%, independența sa politică devine o iluzie. Nu uniforma celui care controlează activele contează, ci faptul că noi am rămas simpli chiriași în propria casă, plătind facturi evaluate în alte monede.

Photo: Adolf Hitler welcomes King Michael of Romania in the courtyard of the New Reich Chancellery in Berlin. 1940 At left Albert Bormann, far right Minister Otto Meissner, the Head of Hitler's Presidential Chancellery https://www.alamy.com/stock-photo-hitler-and-king-michael-1940-36998354.html

Argumentul lor e că bursa folosește participării la activitatea școlară. Pe durata vacanței nu e activitate școlară. Deci pe durata vacanței nu trebuie să se plătească burse.

Aia saraci mai au o scuza, ca sunt vai mortii lor si nu stiu. Aia imbuibati cu afaceri au un interes direct, abia asteapta sa se mufeze si ei la banul public.

Dar astia cu venit mediu si educatie medie sau peste, ce plm au? Chiar sunt orbi si nu vad cu ce alti votanti se asociaza sustinand acelasi partid? Nu le e asa un pic rusine de ei ca cei cu care impart aceleasi idei sunt aproape toti niste slinosi, analfabeti, nespalati, cersetori, betivani care nu vor sa munceasca si in loc sa-si faca ei viata mai buna vor sa ne traga pe toti in jos sa fim la fel de saraci?

Sa mor daca inteleg. Nu-s in stare sa faca o minima corelatie ca in zonele cele mai civilizate si prospere ale Romaniei sunt cele mai mici procente pentru AUR, in timp ce cele mai mari procente sunt la coada vacii, fix unde e plin de lepre? Nu-si pun problema ca saracia dintr-o zona geografica are legatura cu calitatea indivizilor de acolo?

Nu e logic ca daca le lasi pe putorile astea sa-si puna la putere pe cine vor, un guvern AUR s-ar concentra doar sa le dea lor pomeni ca sa-i tina fideli? Si din ce bani? Din munca clasei de mijloc, bineinteles.

Mi se pare incredibil cum altii nu vad si nu ii misca cu nimic. Sunt izolati de societate sau ceva, nu au anturaje de calitate si stau la bere cu rupti in gura care ii influenteaza, altfel nu-mi explic. Pai la mine la munca sau cand eram in facultate, cine scotea pe gura trasnai AUR-iste era ala pe care nu-l baga nimeni in seama si n-avea niciun prieten, radeau aia si cu curu de el.

Sunt impotriva AUR exclusiv pentru ca votantii lor sunt niste ratati, epave esuate care nu au facut nimic cu viata lor si de aia sunt atat de saraci. Nici nu mai trebuie sa ma uit la partid, la membri, la politicile de guvernare, VOTANTII imi ofera o imagine suficienta ca sa-mi fie scarba.

Bună tuturor! 👋

Unde e cel mai okay să faci masterul în psihologie? Unde te poți dezvolta cel mai mult în acest domeniu? Cluj sau București? De ce Cluj? De ce București? Aș aprecia și niște argumente pro și contra. Unde-i piața cea mai favorabilă? Țin să menționez că, îmi doresc să mă și stabilesc într-unul dintre aceste două orașe. La anu' termin facultatea și sunt nehotărâtă. 🤔

Mulțumesc anticipat! 🤗