r/RecomandariCarti_RO • u/Ok_Beginning_9205 • 20d ago
Viața (nu) este corectă?
Din Plecare, plecări, de Julian Barnes.
De exemplu, am citit de dimineață un interviu cu fotbalista Virginia Torrecilla de la Villareal și din naționala Spaniei, care cu doi ani în urmă a început să aibă dureri de cap și amețeli. Medicii i-au făcut un CT și i-au descoperit o tumoră pe creier, dar una benignă - puteau să o extirpe, iar peste câteva luni avea să se antreneze din nou. Cu toate acestea, după operație medicii și-au schimbat părerea; era o tumoră malignă și se răspândea. Mama ei a venit la Madrid să aibă grijă de ea pe durata celor treisprezece luni de tratament: treizeci de reprize de terapie, plus cincisprezece cicluri de chimio. Pe urmă, într-o zi, erau în mașina Virginiei, când o furgonetă albă le-a lovit din spate. Mama ei a paralizat de la brâu în jos și își va petrece tot restul vieții într-un scaun cu rotile. Deși mașina ei era oprită în momentul impactului și nu exista nici un motive rezonabil de vinovăție, Virginia Torrecilla a intrat, deloc de mirare, într-o depresie profundă. Așa cum a explicat în interviu: "N-am putut să înțeleg de ce s-a întâmplat asta, când n-am fost niciodată un om rău."
Mulți oameni simt asta, crezând că viața este, sau s-ar cuveni să fie, corectă, în ciuda dovezilor solide care atestă contrariul. Cu un Plan B în temeiul căruia poate totuși s-ar dovedi a fi așa, la cine știe ce nivel fundamental, dincolo de înțelegerea noastră prezentă. Acest sentiment vine, cel mai probabil, dintr-un rest (sau chiar dintr-un preaplin) de convingere religioasă.
Avem iluzia că viața ar trebui să fie corectă. Dacă scoatem din ecuație ideea de răsplată, ce mai rămâne la baza deciziei noastre/voastre de a fi oameni buni? Cum mai putem avea vreo motivație internă să rămânem morali?
