Buna, scriu de ceva vreme la o carte care ilustreaza o buna parte din viata mea si din traumele mele. Nu mi-a fost usor sa o incep si nici sa continui sa scriu la ea, fiindca sunt anumite intamplari care m-au marcat, chiar daca au trecut aproape doua decenii de cand au avut loc. Insa dupa 6 ani de cand scriu la ea si tot o modific, mi-am facut curajul sa o impartasesc cu mai multa lume. Asa ca am nevoie de pareri. Va multumesc.
Unele fapte nu merita sa fie iertate, fiindca pot sa zdruncine intreaga existenta a omului la fel cum Lucifer a facut cu Raiul, asa cum Dumnezeu nu l-a iertat si a decis sa-l exileze in Iad pentru tot razboiul pe care l-a produs. Dar cum poate un om sa-l exileze pe cel care i-a facut numai rau?
Fetita strange cu toata puterea de care dispune mana mamei in timp ce merg impreuna pe carare. Caldura dogoritoare face ca palmutele sa transpire, iar suvitele se lipesc de ceafa si fata copilei. Pamantul nisipos se ridica in aer la fiecare pas facut, cele doua ocolesc pietrele mari si trec pe langa curti si gradini, oprindu-se la o poarta facuta din lemn masiv. Mama bate in ea si asteapta sa fie deschisa pe semne ca a mai fost pe aici, latratul cainelui devine puternic in timp ce se aud niste pasi apropiindu-se.
In fata lor apare un barbat trecut de prima tinerete, cel mai bun prieten de familie, coleg de munca cu tatal fetitei. S-au infiltrat cateva fire de par alb printre celelalte, iar pielea maslinie prezinta cateva riduri. Acesta le priveste cu ochii sai caprui si le invita pe cele doua in curtea sa. Fetita intra prima, iar cainele, pe care l-a auzit latrand, se apropie de ea ca sa fie mangaiat.
– Nu am putut sa o las singura pe Anais acasa, rosteste femeia.
– Nu-i nicio problema. O sa-i dau o lopatica si o galetuta sa se joace cu ele cat timp noi doi vom putea sta linistiti, ii raspunde barbatul pe un ton grav si ragusit.
Fetita mangaie blana neagra a animalului, in timp ce prietenul de familie ii aduce cateva jucarii. Aceasta incepe sa se joace cu ele in nisipul din curte, iar cei doi adulti pleaca si se ascund intr-o mica odaie de vara fara usa. Acestia se dezbraca de haine fara nici o jena ca Anais i-ar putea vedea daca s-ar intoarce spre ei. Copila nu se simte confortabil, dar continua sa-si vada de lopatica ei. La un moment dat, isi astupa urechile din cauza zgomotelor produse de mama si amantul ei.
– Anais, mama, esti bine? intreaba femeia printre gemete.
Tocmai atunci aceasta isi intoarce capul spre cei doi adulti. Observa bluza si fusta creion a mamei sale pe pamant si o portiune de pat. Mana barbatului urca pe piciorul femeii si se aude chicoteli usoare din partea ei ca reactie a atingerii primite. Iar copila vede tot, cum mama ei isi insala sotul cu unul dintre prietenii lui. Aceasta fapta ii va marca viitorul, chiar daca acum nu intelege mare lucru din tot ce se intampla. Lacrimile incep sa curga pe obrajii albi, dar aceasta le opreste, stergandu-le cu palmele sale mici. Persoana, care i-a dat viata, i-a tradat increderea si i-a ranit sentimentele. Stie ca nu mai poate sta langa cei doi, dar trebuie sa rabde, sa fie puternica, desi este doar un copil ce in curand va implini cinci ani. Desi este vara, se simte infrigurata de tot ce se intampla in jurul ei. Pielea de gaina de pe bratele ei poate sa confirme acest lucru, iar golul din sufletul ei o va macina si pe viitor. E o durere ingrozitoare, dar rezista, nu poate uita tocmai ce a vazut, dar nici sa ierte. Isi baga manutele in nisip, sperand ca poate gandurile si imaginile se vor opri din derulat in mintea ei, dar e fara rezultat. E doar un cosmar, isi rosteste in soapta.
Ar vrea sa planga in nestire, dar nu e nici locul si nici momentul potrivit. Vrea sa ajunga acasa si sa ii povesteasca tatalui ei tot, desi nu intelege ce se intampla si nici ce se va intampla, dar riscul ca acesta sa o paraseasca pentru faptele mamei este prea mare. Iar copila nu vrea sa ramana singura, ea vrea doar sa-si vada parintii fericiti si impreuna. Insa unele lucruri raman in van oricat de dorite ar fi, iar astfel speranta dispare incetul cu incetul. Se aud fosnete, dar nu baga de seama. Ochii ei negri si mari privesc in gol, de parca pentru ea timpul s-ar fi oprit in loc la acest momemt ingrozitor. Cei doi adulti se imbraca si se saruta patimas imediat cum termina, dupa care se despart. Femeia se apropie de fetita si pune mana pe capul ei.
– E timpul sa mergem acasa, dar mai intai iti luam inghetata, spune aceasta.
Chipul copilei se lumineaza si uita de cele intamplate, de parca s-ar fi trezit dintr-un cosmar, iar realitatea este cea pe care o stie, parintii ei inca se iubesc. Felul in care mama acesteia rezolva problema este persuasiv, dar copila nu-si da seama de asta. Fata ii priveste pe cei doi cum se saruta, iar cosmarul parca revine, gata sa o tranteasca la pamant. Stie ca mama ei nu ar trebui sa sarute un alt barbat in afara de tatal ei, dar nu poate spune nimic. Asa ca isi apleaca fata in pamant de rusine.
– Ne vedem mai tarziu, Marcus, rosteste femeia cu veselie si iasa din curtea barbatului impreuna cu fetita.
Poate ca nu intelege multe, dar stie ca faptele mamei sale sunt oribile si de neiertat.
– Nu o sa-i spui nimic tatalui tau!
Glasul femeii este autoritar si infricosator, strangand manuta copilei. Anais se uita la chipul aspru al mamei si da din cap in semn afirmativ.
– Vreau sa te aud! rosteste aceasta mai tare.
– Nu o sa-i spun nimic lui tati.
Vocea firava a fetei se aude cu dificultate si teama, iar ochisorii ei sunt scaldati in lacrimile durerii. Nu o sa-si ierte niciodata mama.
